Cafeneaua filozofică de vineri seara. Mihail Radu Solcan: Jurnalul unui spirit liber

Vineri, 24 ianuarie, la ora 18.30, reluăm întâlnirile din seria Cafeneaua filozofică cu o discuție volumul Mihail Radu Solcan, Vremuri noi, vremuri vechi. Jurnal 2007–2010, Art, București, 2019. Ca invitați îi vom avea pe cei doi editori ai cărții, Mircea Flonta și Constantin Vică.

Un portret al profesorului Solcan, scris de Constantin Vică, poate fi citit aici, laolată cu câteva fragmente din volum.

Pentru a participa la eveniment vă rugăm să trimiteți un email pe adresa: info@lapetitebouffe.ro

Cafeneaua filozofică de vineri seara. Paradis și filozofie

O discuție între Horia-Roman Patapievici și Dana Jalobeanu, moderată de Grigore Vida. Pornind de la  Paradisul lui Dante, în prima parte s-a discutat despre „locul natural” al omului într-un cosmos grecesc (aristotelico-ptolemaic) și deopotrivă creștin, reprezentarea lumii lui Dante ca hipersferă, omniprezența substanțială a lui Dumnezeu versus omiprezența sa prin virtute/putere, Somnul lui Scipio al lui Cicero și Comentariul lui Macrobius ca posibile modele ale călătoriei lui Dante, separația platonică (și chiar gnostică) a sufletului de trup versus viziunea creștină a lui Dante în care trupul și sufletul alcătuiesc mereu o unitate, „trans-umanarea” ca „upgrade” al trupului, limitele aristotelismului lui Dante, cezura creștină între văzute și nevăzute față de cezura greacă între mișcare și nemișcare. În partea a doua s-a discutat despre „nostalgia paradisului”, deosebirea dintre paradisul celest și cel terestru, știința ca mijloc de recuperare a condiției adamice în modernitatea timpurie, utopiile ca secularizare a paradisului terestru, gnosticismul modernității (teza lui Eric Voegelin).

Înregistrarea poate fi vizionată aici.

Cafeneaua filozofică de vineri seara. Îmblânzirea singurătății: Școala și cărțile ei

O discuție între Mihai Maci și Dana Jalobeanu, moderată de Grigore Vida. Despre modele educaționale mai vechi și mai noi, provocările și întrebările parcursului educațional văzut de la cele două capete: profesori și studenți. Cei care, găsindu-se pentru puțin timp în același loc, apărați de lumea de-afară, înconjurați de marile cărți, pot ajunge să înfăptuiască realizări memorabile.

Înregistrarea poate fi vizionată aici.

Îmblânzirea singurătății. Școala și cărțile ei

O dezbatere cu Mihai Maci și Dana Jalobeanu despre rostul lecturii, al scrisului și, în general, al muncii intelectuale în viața noastră, mai ales atunci când suntem tineri; despre cărțile care ne formează (Bildung, παιδεία) și intră în alcătuirea noastră adesea fără s-o știm. Ce rol joacă școala într-o primă vârstă a descoperirii de sine? Ea deschide, desigur, către forme de sociabilitate, dar, mai important, una din menirile unei școli temeinice – fie și una în care „nu se învață nimic”, ca a lui Noica –  este aceea de a fi un mijlocitor al întâlnirii cu singurătatea – cea pe care o presupune lectura, precum și singurătatea, încă și mai adâncă, de la masa de scris. O formă bună de singurătate, dar care necesită și curaj, unul pe care puțini îl bănuiesc prezent în viața cărturarilor.

Bibliografie:
Pierre Hadot, Filozofia ca mod de viață (Humanitas, 2019)
Luc Ferry, Învață să trăiești. Tratat de filozofie pentru tânăra generație (Curtea Veche, 2007)

 

Vineri, 13 decembrie, ora 18. Intrarea este gratuită. Pentru a rezerva un loc, vă rugăm să trimiteți un email pe adresa:

info@lapetitebouffe.ro

Cafeneaua filozofică de vineri seara. Adevărul ca pericol: cazul Socrate

O discuție între Cătălin Cioabă și Raluca Bujor, moderată de Dana Jalobeanu; la dezbatere au mai participat Gabriel Liiceanu, Iovan Drehe și Grigore Vida. Printre temele abordate s-au numărat: statutul atopic („fără de loc”) al lui Socrate, relația sa filozofii naturii (φυσιολόγοι) și înțelesurile formulei „știu că nu știu”, îndreptățirea acuzațiilor ce i s-au adus la proces, comparația dintre Socrate și Isus (modelul de viață pe care l-au propus umanității), rolul daimonului socratic.

Înregistrarea poate fi vizionată aici.

Socrate „împuns” de zeu și povestea Oracolului: o invenție platoniciană?

Raluca Bujor

O poveste

Pentru a justifica obiceiurile de iscoditor ale lui Socrate în Atena, mai precis cutezanța sa de a pune la încercare prin dialog înțelepciunea ce era atribuită anumitor personaje de vază ale cetății (oamenii politici și poeții, în speță, dar totodată și artizanii), Platon inventează în Apărarea lui Socrate o poveste care implică oracolul din Delfi, adevărată instituție divinatorie a grecilor vechi. Încă din Antichitate, nu puțini au fost cei care au văzut în această istorisire o anume ironie socratico-platoniciană.

Narațiunea propriu-zisă începe cu o întrebare adresată în chip „naiv” preotesei lui Apollo de către Chairephon: este cineva mai înțelept decât Socrate?, se întreba acesta nerăbdător în incinta templului, 21a. Privită critic, afirmația lui Chairephon ascunde în faldurile ei un înțeles cât se poate de serios, întrucât se referă în mod esențial la noțiunea de „înțelepciune”, sophia în textul grec. Într-adevăr, identificarea celui mai înțelept om presupune vehicularea implicită a unui anume sens al înțelepciunii ca atare, o poziție prealabilă cu privire la întrebarea „ce este sophia?”. Trebuie să știm ce este cea din urmă pentru a putea ulterior identifica persoana ce întrupează respectiva cunoaștere, înțelepciune, știință.

trial socrates

Continue reading Socrate „împuns” de zeu și povestea Oracolului: o invenție platoniciană?

Când adevărul iese la iveală și se naște filosofia: cazul Socrate la Cafeneaua filosofică

N-am plănuit ca edițiile din acest an ale Cafenelei filosofice de vineri să fie legate tematic între ele. Dar lucrurile se leagă uneori pe deasupra capetelor noastre. Astfel încât, după fascinanta discuție de vinerea trecută, despre adevărul care „iese mereu la iveală” vom discuta din nou, vineri, 8 noiembrie, despre adevărul care iese la suprafață. De data aceasta, aducând cu el, filosofia.

Cătălin Cioabă în dialog cu Raluca Bujor. Despre unicitatea lui Socrate. Socrate, cel atins de zeu și sfătuit de daimon, Socrate care le spunea atenienilor că este un dar trimis de sus… o muscă care nu-i lasă să doarmă. Filosoful atipic și apărut de nicăieri, filosoful care nu scrie ci se învăluie în renumele său pentru a construi marea enigmă a filosofiei occidentale. Sau filosoful dintotdeauna, nu-prea-acasă printre semenii săi (pe care încearcă, totuși, să-i educe), exersând, zi de zi, autenticitatea?

O primă luare de poziție aici. Este Socrate asemenea fiecăruia dintre noi? Și un răspuns aici: toată povestea înțelepciunii lui Socrate este, în fond, o poveste de fabricație platoniciană. Iar Platon avea o imaginație de poet.

Voi ce spuneți?

Live, vineri, 8 noiembrie, ora 18. Nu uitați să vă înscrieți, numărul de locuri este (extrem de) limitat.