Transumanismul pierdut al modernității

Azi este foarte la modă. Ne vorbește despre evoluția și transformarea speciei umane în ceva mai bun. Ne promite că vom trăi mai mult (mult mai mult), că vom fi mai sănătoși, mai puternici, că vom avea o capacitate cognitivă mai mare. Se numește transumanism și este definit în cele mai diferite moduri, toate însă având în centru ideea conform căreia umanitatea se poate reforma atât individ cu individ (biologic, cognitiv, moral) cât și ca specie.

Dar toate acestea sunt vise vechi – unele sunt vechi ca filosofia, altele — cele care pun tehnologia în centru — au vârsta modernității. Unele dintre proiectele transumaniste te duc cu gândul la filosofia renașterii: la Marsilio Ficino, sau Pico della Mirandola, cei care văd umanul ca pe o largă plajă de posibilități, iar devenirea persoanei ca pe un flux continuu, ca pe o transformare care nu se oprește niciodată (și care poate să ducă „în sus”, spre spiritualizare și angelizare, sau „în jos”, spre regresia în animalitate). Altele îți aduc aminte de proiectele utopice ale modernității timpurii care vizează transformări radicale ale individului și ale societății. Societăți controlate tehnologic, nașteri programate (astrologic și medical), eugenie, educație controlată de stat, metode de îmbunătățire a memoriei și transformare a capacităților cognitive, eradicarea pasiunilor și așa mai departe. Altele, în fine, par să fie ecouri târzii ale filosofiei care studia, la sfârșit de secol XVII și început de secol XVIII „mașina” organismului uman.

Banner-v2-FIVI-cu-invitati

Veniți să discutăm vineri, 5 iunie, despre Trasumanismul pierdut al modernității. Dana Jalobeanu în dialog cu Constantin Vică și Mihai Maci, pe zoom și pe canalul nostru de youtube. Vineri, 5 iunie, ora 20.

Găsiți aici și un trailer al discuției. Dacă vreți să intrați cu noi pe zoom și doriți linkul discuției, trimiteți un email la dana.jalobeanu@gmail.com.

An intellectual journey for the discovery of new worlds

Doina Cristina Rusu

Re-reading the New Atlantis, one aspect in particular caught my attention in the beginning of the story. I noticed that the sailors’ attitude is very similar to the one described by the Spanish conquistadores, as it appears, for instance, in Bernal Diaz del Castillo’s story of Conquering the Aztec Empire. In the case of the New Atlantis and the arrival of the Spanish sailors, the Bensalemites take up the role of the natives, with only one difference. While both the natives and the Bensalemites are offering gifts to the respective ‘visitors’, the natives’ gift to the Spaniards is gold, the Bensalemites’ gift is the method of science. Before describing Salomon’s House, the Father says: “I will give thee the greatest jewel I have. For I will impart unto thee, for the love of God and men, the relation of the true state of Salomon’s House.” Continue reading An intellectual journey for the discovery of new worlds

The mysterious island: Francis Bacon’s New Atlantis

Dana Jalobeanu

The story that everybody read

New Atlantis was published posthumously in 1626 or 1627 as a second part of a volume entitled Sylva Sylvarum or a natural historie in ten centuries. Soon it became a bestseller. To date, it has been impossible to establish how many editions of this volume were printed in the seventeenth century. We know of two Latin translations, a French translation and at least a dozen of English editions. Bacon’s Sylva (and hence the New Atlantis ) was the book that everybody read, in London, in Paris, in Amsterdam – in fact, across the whole Europe. It spoke directly and convincingly to a large and diverse audience, cutting across national, confessional and philosophical divides. Continue reading The mysterious island: Francis Bacon’s New Atlantis

The Island of Science: Francis Bacon’s New Atlantis

Dana Jalobeanu

Some read it as a utopia; others took it for a blueprint of a novel scientific society – in a time when science was not yet invented. But everybody read it and knew about it, and discussed about it: Francis Bacon’s New Atlantis. In fact, few books were more popular in the seventeenth century than the New Atlantis. Continue reading The Island of Science: Francis Bacon’s New Atlantis

Un dialog cu Gabriel Liiceanu

Să vorbim despre cărți și într-un alt format. Cititorul față în față cu autorul. Așa că vă propun primul episod din ceea ce ar putea deveni o serie de dialoguri despre cărți. Un alt fel de recomandare de lectură și, desigur, o invitație la reflecție și discuție. Găsiți aici primul episod al acestui proiect. Dana Jalobeanu în dialog cu Gabriel Liiceanu. Pe marginea cărții:

Gabriel Liiceanu, Isus al meu, Humanitas, 2020

 

Incomparabilul Culianu

Vineri, 22 mai, la cafeneaua filosofică online discutăm despre Ioan Petru Culianu. Despre cărțile lui, despre viața lui, dar și despre moartea lui de la care se împlinesc, iată, 19 ani. Despre proiectul unei istorii a gândirii care să fie, în același timp, metodă de cunoaștere.

Dana Jalobeanu în dialog cu Horia Roman Patapievici. Pe zoom și în direct pe canalul nostru de youtube.

Găsiți aici și un mic trailer al emisiunii; și aici o punere în context a cum se poate citi Eros și magie în Renaștere.

Utopie și milenarism

Tommaso Campanella: călugăr dominican, filosof, teolog și poet, pasionat de astrologie și magie naturală, reformator, pamfletar anti-luteran,  gânditor și reformator politic. Cea mai mare parte a vieții pare să și-o fi petrecut în închisori. Torturat în mod repetat de Inchiziția venețiană, romană sau spaniolă. Cu prieteni sus-puși care mai interveneau pentru el și îi organizau evadarea; sau aranjau scoaterea din țară a cărților sale. Unele incendiare, cum este interesantul pamflet milenarist Cetatea Soarelui. Sau este Cetatea Soarelui o utopie?

Mai general, cum să înțelegem combinația asta stranie dintre utopie  – în care viitorul este deschis – și milenarism (în care scenariul Lumii ajunge la ultimul episod?).

Iată ce vom încerca să aflăm vineri seara. 15 mai ora 20 pe zoom sau în direct pe canalul nostru de youtube.

Dana Jalobeanu în dialog cu Ana Petrache și Smaranda Bratu Elian.

Misterele Utopiei

Toate cărțile au o viață a lor; cu suișuri, coborâșuri și întorsături de situație neașteptate. O viață care le face adesea să se transforme, să fie receptate când într-un fel, când în altul, uneori ajungând să însemne exact opusul a ceea ce spuneau odată. În fiecare carte există ceva din straniul destin al doctorului Jekill, cu al său Mr. Hyde. Dar parcă nicio carte nu ilustrează această teorie mai bine decât Utopia lui Thomas Morus. Continue reading Misterele Utopiei

Cum l-a citit Morus pe Platon?

Dana Jalobeanu

La sfârșitul cărții a IX-a a Republicii, participanții la dialog vorbesc locul în care s-ar putea găsi cetatea „pe care am cercetat-o și am durat-o”, „aceea întemeiată pe raționamente” și spun că ea

 

….. nu se află nicăieri pe pământ.

Probabil însă că celui ce vrea s-o vadă şi care, văzând-o, vrea să se zidească pe sine, îi stă la îndemână un model în cer. Nu-i nicio deosebire dacă cetatea există undeva, ori dacă va exista în viitor; el ar urma să facă doar ceea ce îi aparţine ei şi nici unei alteia. (Republica 529b)

Subiectul este reluat în Timaios și Critias – iar cetatea „întemeiată pe rațiune” este plasată în ordinea realului – nu geografic, ci temporal. Într-un trecut îndepărtat. Așa începe un exercițiu intelectual esențial pentru istoria intelectuală a Europei. Unul care ne mai intrigă, încă, atunci când deschidem Utopia lui Thomas Morus și Noua Atlantidă a lui Francis Bacon.

Dar cum face Morus acest exercițiu? Unde plasează el cetatea „întemeiată pe raționamente”? Și ce face cu ea? Vineri, 8 mai, vorbim despre cum l-a citit Morus pe Platon. Ce este Utopia – visul unei societăți perfecte sau „o lume pe dos”?

Dana Jalobeanu și Grigore Vida în dialog cu Andrei Cornea. Pe zoom și în direct pe canalul nostru de youtube aici.

 

 

Despre tentația de a construi insule

Dana Jalobeanu

De unde vine tentația de a construi insule a modernilor? În secolele XVI-XVII era mai degrabă impulsul de a le descoperi. De a le re-imagina, organizându-le. Transformând Paradisul într-unul al ordinii, al dreptății, al salvării prin cunoaștere. Cu ironie, în Utopia lui Morus, cu o doză de optimism și speranță în Noua Atlantidă a lui Francis Bacon. Începând cu secolul al XVIII-lea, insulele sunt construite și organizate. De la insula zburătoare a lui Jonathan Swift la insula mecanică a lui Jules Verne. Îți iei insula și pleci cu ea mai departe. Și pe insulă îți iei doar prietenii. Cu care organizați o societate perfectă. Vă sună, oare, cunoscut? Seamănă puțin cu bulele noastre? Cu grupurile noastre de facebook care se multiplică, la vreme de pandemie, ca ciupercile după ploaie?

Cu aceste întrebări v-ași invita la discuția de vineri seara.

VIneri, 1 mai, ora 20 pe zoom. Dana Jalobeanu în dialog cu Corin Braga. Despre tentația de a construi insule. Utopia de la Morus la Defoe și Jules Verne.

Dacă vreți să participați și nu aveți deja linkul nostru de zoom, puteți să-mi scrieți la dana.jalobeanu@gmail.com