Educația ca trans-formare a ființei umane

Deși m-am așezat la masa de scris cu intenția de a așterne pe hârtie câteva gânduri despre educație, încă nu sunt sigură cum le voi exprima: dacă-mi voi prezenta reflecțiile lipsite de autoritate, dacă o voi face sub forma unei recenzii a cărții „Cum și de ce (mai) educăm?”[1], scrisă de profesorul Doru Căstăian, ca perspectivă a unei autorități sau dacă voi realiza un melanj între cele două. De ce această nehotărâre? Ei bine, pentru că această carte, inclusiv prefața scrisă de Mihai Maci, redă în mare măsură o concepție, la care subscriu, a ceea ce este, sau ar trebui să fie, educația.

Știința și Pseudoștiința – moduri de a înțelege lumea

Michel D. Gordin, On the fringe –  Where Science Meets Pseudoscience, Editura Oxford University Press, 2021, New York Pseudoscience is the shadow of science:  it is the reflection of the scientific community (p.101) Michel D. Gordin, On the fringe –  Where Science Meets Pseudoscience, Știința și pseudoștiința, în fața lumii, un fel de „prinț și cerșetor” … Continue reading Știința și Pseudoștiința – moduri de a înțelege lumea

„Este demonstrat științific că …”

„Este demonstrat științific că ...”, expresie atât de frecvent auzită și, din nefericire, pentru mulți suficientă în a acorda credit celor ce preced această formulare. Nimic nu apare, pentru cei mulți, a fi în neregulă sau măcar să stârnească o minimă îndoială, iar asta pentru că, pe o parte recunosc valabilitatea demonstrațiilor riguroase, pe de … Continue reading „Este demonstrat științific că …”

Memoriile și travaliul reamintirii

Sunt o cititoare de memorii. Acele memorii care, deși parte din biografia cuiva, nu sunt autobiografie și nu sunt jurnal. Autobiografia vizează întreaga viață a unei persoane, pe când memoriile compun, re-compun un moment al trecutului pornind de la propriile observații, percepții, trăiri. Ele sunt o rememorare, este ceea ce Paul Ricoeur numea „reîntoarcere, în conștiința trează”[1] a unor evenimente trecute. Ele nu urmăresc un fir cronologic, de asta se ocupă jurnalul care prezintă, pe lângă succesiunea evenimentelor, și impulsul momentului. Autobiografia și jurnalul sunt despre individ ca subiect, pe când memoriile urmăresc să redea  în mod coerent o amintire, un moment în care evenimentele exterioare au prins în vâltoarea lor pe autorul acestora. Narațiunea memorialistică nu este despre cel ce scrie, despre povestea vieții lui, ci este despre lumea exterioară.

Legea avortului ca alegere, dar ce fel de alegere?

Nu demult, Curtea Constituțională a Americii a venit cu o decizie ce a bulversat lumea, este vorba de decizia ce are ca obiect Legea dreptului la avort. Această decizie a reactualizat agenda dezbaterilor publice din toată lumea. Discursurile cu care se duc aceste dezbateri suprapun atât argumente  etice și juridice, cât și politice și religioase. … Continue reading Legea avortului ca alegere, dar ce fel de alegere?

Impostura, realitatea unui prezent năuc?

Impostura este recognoscibilă? Cu siguranță da, deopotrivă de cei ce o urăsc și de cei ce o practică. Numai ca s-a atins un punct îngrijorător în care cei ce urăsc impostura nu mai sunt doar cei ce-și manifestă repulsia, îngrijorarea și vehemența împotriva celorlalți din principiu, ci, îmi pare că, au devenit majoritari cei a … Continue reading Impostura, realitatea unui prezent năuc?

Impostura și alegerea de a fi „ceva”, nu „cineva”

Laura Pătrașcu - Mancă Impostura îmi pare că este acea căutătură bine aranjată, atenția la coerența unei aparențe ce atrage și care ajunge să-și atingă scopul printr-un ambalaj poleit al unui conținut găunos; impostura este ecusonul celor care pornesc la drum cu întrebarea „cum ajung mai repede undeva?”, fără să conteze, nici măcar în mică … Continue reading Impostura și alegerea de a fi „ceva”, nu „cineva”

Câteva întrebări  ale unei suflet viu

Gogol și „Suflete moarte”. Despre ce este vorba? Oare ce a vrut să transmită autorul? Încruntarea aglomerării zilnice m-a făcut să caut, în încercarea de a găsi răspunsuri,  o cale mai rapidă, astfel că am audiat teatrul radiofonic „Suflete moarte”, distribuție impresionantă, dar nu mi s-a părut suficient, ceva parcă lipsea; simțeam că îmi scapă ceva, intuiam că ironia fină a autorului nu transpare suficient, așa că am trecut la citirea cărții, ceea ce recomand tuturor.