Cafeneaua filozofică de vineri seara. Despre prietenie: stoici, epicureici și urmașii lor

O dezbatere între Andrei Cornea și Dana Jalobeanu, moderată de Grigore Vida, despre prietenie, pornind de doctrinele anticilor, comparându-le cu cele ale modernilor și discutând relevanța lor pentru lumea de azi.

Înregistrarea poate fi vizionată aici.

Cafeneaua filozofică de vineri seara. Când filozofia și matematica se întâlnesc

O dezbatere între Liviu Ornea și Dana Jalobeanu, moderată de Grigore Vida, despre punctele de intersecție dintre filozofie și matematică. Precum și o discuție despre ontologia obiectelor matematice (faimoasa problemă dacă matematica este invenție sau descoperire).

Înregistrarea poate fi vizionată aici

Cafeneaua filozofică de vineri seara. La ce e bună istoria filozofiei?

O dezbatere între Nora Grigore, Răzvan Ioan, Iovan Drehe și Grigore Vida, moderată de Dana Jalobeanu. Pornind de la provocarea unor filozofi analitici (Just say ‘No’ to the history of philosophy!) a fost discutată relevanța istoriei filozofiei pentru filozofie și diferitele moduri în care ne putem raporta la filozofii din trecut. A rezultat una dintre cele mai animate discuții de până acum.

Înregistrarea poate fi vizionată aici.

cafe

cafe 1

Cafeneaua filosofică de vineri seara: La ce e bună istoria filosofiei?

La următoarea cafenea filosofică de vineri seara (22 februarie) vom dezbate despre relevanța istoriei filosofiei pentru filosofie. Vor vorbi Nora Grigore, Răzvan Ioan, Iovan Drehe și Grigore Vida, moderați de Dana Jalobeanu.

Ca preambul la discuție se pot citi textele scrise de Nora Grigore (aici) și Grigore Vida (aici). Vă așteptăm!

Istoria filosofiei ca opțiune filosofică

Grigore Vida

Studiul istoriei filosofiei e privit uneori ca întreprindere de anticar, o incursiune într-un muzeu de antichități – venerabile, fără îndoială, dar puțin relevante pentru ziua de azi; iar uneori nu li se atribuie decât statutul de curiozități, apte doar de a ne stârni uimirea prin stranietatea lor. Astfel încât istoricul filosofiei e pus adesea în situația de a-și justifica disciplina; mai mult, e primit cu retincență la masa filosofilor, de vreme ce nu face „filosofie”, ci „doar” istoria filosofiei: nu spusese Kant, de pildă, că n-a scris pentru istoricii filosofiei? Degeaba va aminti istoricul filosofiei că ținta lui Kant în acel pasaj este una specifică (îl are în vedere pe Jakob Brucker); opinia potrivit căreia istoria filosofiei e mai degrabă „istorie” decât „filosofie” e bine înrădăcinată, chiar dacă difuză (ori poate tocmai de aceea).

Eu însă vreau să iau studiul istoriei filosofiei drept o opțiune filosofică. Socot că marele avantaj pe care îl are istoricul filosofiei este posibilitatea de a practica orice tip de filosofie. De ce m-aș înscrie într-o direcție filosofică contemporană când îi văd dintru-nceput limitările? De ce aș asuma marginile impuse de o școală când istoria filosofiei îmi oferă o bogăție nesfârșită de idei și posibilități  de exprimare? Cred cu tărie că istoria filosofiei e cel mai bun leac împotriva autarhiei „-ismelor” în filosofie. Să fie însă și această poziție un „-ism”, și anume eclectism? Nu, căci nu vreau să extrag din fiecare filosofie „sâmburele bun” pentru a alcătui un sistem de adevăruri care să se împace bine unele cu altele. O astfel de fugă după consistență ar fi la fel de constrângătoare ca adoptarea unei unice poziții filosofice. Ci sunt dispus să asum poziții contrare și să însoțesc oricare filosof pe drumul său. Datorită acestei nepărtiniri, se prea poate să se vorbească atunci de un soi de „scepticism erudit”. Dar nu o suspendare a judecății am în vedere aici; și nu o indiferență, ci o asumare – iar istoricul filosofiei are această libertate care altora li se refuză: aceea că poate asuma filosofii contrare. Și nu doar că poate, ci chiar trebuie: căci sarcina istoricului filosofiei e să pătrundă cât mai adânc în gândirea filosofilor pe care îi studiază. De aceea aș păstra „erudit” din formula de mai devreme, fiindcă erudiția și asumarea se prespun: nu poți aprofunda un filosof fără a-i asuma gândirea și nu i-o poți asuma fără a-l studia temeinic.

Cafeneaua filozofică de vineri seara. Prietena noastră filozofia: cum mai facem filozofie astăzi?

O întâlnire cu Gabriel Liiceanu și Dana Jalobeanu, moderată de Grigore Vida, despre tipuri de filozofie (filozofie academică, filozofie pentru toată lumea), obiectul filozofiei, precum și despre posibilitatea popularizării filozofiei. Înregistrarea dezbaterii poate fi urmărită și aici.

Cafeneaua filosofică: Ce a văzut Galileo? Despre telescop, hărți lunare și „privirea expertă” a filosofului naturii

O dezbatere vie despre Sidereus Nuncius / Anunțul stelar al lui Galilei, atingând problema empirismului, a relației dintre observație și teorie, a „privirii experte” a filosofului naturii, precum și a „prezentismului” în istoria științei. Înregistrarea discuției poate fi vizionată aici