Adevăr științific și relativism

Să-i ceri unui om de știință să facă filosofia științei seamănă cel mai adesea cu a pune un artist să facă estetică: de altfel, cum ar putea avansa în domeniul lui, dacă s-ar preocupa neîncetat de fundamente? Să-i lăsăm pe savanți să-și vadă de lucru și să ne uităm cu un ochi filosofic la ceea ce ei fac. În ce mă privește, mereu mi s-a părut că din bagajul cu care omul de știință pleacă să cerceteze natura fac parte câteva idei pe cât de luminoase, pe atât de tradiționale: că realitatea așteaptă să fie descoperită, că există o ordine rațională a lucrurilor și că, prin urmare, adevărul poate fi, încetul cu încetul, atins. Iar dacă are cultură filosofică și știe cât de mult au scuturat filosofii aceste idei, tot mi se pare că atunci când se pune la masa de lucru acționează ca și cum ele ar ține. (În treacăt fie zis, pragmatiștii, care îndeamnă să ne uităm la ce fac oamenii de știință, nu la ce pretind ei, par să scape din vedere adevărul-corespondență care ghidează – zic eu – ceea ce face savantul). Acum, întrebarea este dacă din însăși natura științei face parte un concept robust al adevărului, altfel spus, dacă ea nu poate exista în absența lui. Filosofia a arătat cât de naiv poate fi adevărul-corespondență și, în general, mai toate teoriile care presupun o relație directă și neproblematică (de pildă, cuvintele care ar trimite direct la lucruri). Mai mult, constructivismul social pare să dizolve destul de mult din prestigiul tradițional al științei: până la urmă, știința e făcută tot de oameni. Apoi, mai e și istoria: aceasta relativizează orice demers – o idee dragă mie – și e cel mai bun leac împotriva iluziei atemporalității. Cobori o idee de pe piedestal făcându-i istoria – ceea ce face ca istoria științei să fie o disciplină cu totul specială. Dar mai e ceva: dacă teorii de tipul constructivismului social conduc la idei precum post-adevărul, te întrebi dacă cumva ele sunt mai degrabă nocive (firește, acesta e ca și cum am spune: să credem în Dumnezeu fiindcă ne face mai buni, nu pentru că ar exista). Cum nu se mai pune problema de a ne întoarce la concepții naive, probabil că e nevoie de o reîntemeire a științei în fața relativismului, așa cum a făcut Kant confruntat cu scepticismul sau, mai demult și sub altă formă, Platon cu sofiștii.

Grigore Vida

 

Vom vorbi despre toate acestea vineri, 24 iulie, de la ora 20, pe zoom și pe canalul de youtube, cu Vlad Zografi și Andrei Cornea.

Dacă doriți linkul la zoom, email la dana.jalobeanu@gmail.com. Aici pentru canalul nostru de youtube, Cafeneaua filosofică.

Tentația demirugiei. Reîntemeierile filosofiei în modernitate

Mâine, de la ora 20, pe zoom, Mihai Maci, Dana Jalobeanu și Grigore Vida discută despre reîntemeirile filosofiei în modernitate, cu referire specială la Descartes și pretenția lui de a reclădi filosofia de la zero.

Bibliografie:

Descartes, Discurs despre metodă și Meditații despre filosofia primă, Meditația I (orice ediții)

Cafeneaua filosofică în format online. Ce rămâne după ce pleacă lebedele negre? Un dialog despre „reziliență” și „antifragilitate”

Înregistrarea discuției de vinerea trecută este acum pe youtube și poate fi vizionată aici. Un dialog între Ciprian Mihali, Mihai Maci și Dana Jalobeanu despre „reziliență” și „antifragilitate”, despre cum situațiile de criză stimulează creativitatea, iar societățile se refac după dezastre prin coagularea în jurul unor valori.

cafe1

Cafeneaua filosofică în format online: Seneca și Epicur în carantină. Actualitatea exercițiilor spirituale

Vești bune: avem canal de youtube. Primul video postat este înregistrarea discuției de vinerea trecută, cu titlul: Seneca și Epicur în carantină. Acutalitatea exercițiilor spirituale (și poate fi vizionat aici). Au participat Andrei Cornea, Dana Jalobeanu, Grigore Vida și comunitatea formată în jurul „Cafenelei filosofice”. Spre deosebire de întâlnirile de la Le petite bouffe, unde locurile erau limitate, noul spațiu online poate găzdui mult mai mulți participanți (ultima dată am fost în jur de 55).

S-a discutat despre posibilitatea de a aplica astăzi exercițiile spirituale antice (de pildă, un exercițiu stoic ne învață să începem ziua gândindu-ne ce depinde și ce nu depinde de noi în acea zi), făcând din filosofie, cum spune Hadot, „un mod de viață”. De asemenea, s-au formulat răspunsuri, atât de către prof. Andrei Cornea, cât și de ceilalți participanți, la provocarea celor care susțin că, în aceste vremuri de criză, filosofia este mai degrabă un lux. A fost o discuție vie și cu multe intervenții din partea publicului.

cafe1-1

cafe2-1

Seneca și Epicur în carantină. Actualitatea exercițiilor spirituale

Zilele astea s-ar putea să vă fie teamă. Teamă pentru cei dragi. Teamă pentru siguranța personală. Teamă de știrile rele. Teamă de ziua de mâine. Teamă de necunoscut. S-ar putea să vă înfuriați citind despre greșelile făcute în sistemul de sănătate; sau despre încă o afacere făcută de cineva pe spinarea celorlalți. S-ar putea să fiți deja în doliu. S-ar putea să căutați soluții pentru a vă duce mai ușor însingurarea sau dimpotrivă, traiul împreună într-un spațiu închis cu cei care, deși vă sunt dragi, au ajuns să vă calce pe nervi. Mă aștept să aveți deja tot felul de strategii de supraviețuire. Meditație. Rugăciune. Exerciții fizice. Citit. Ascultat muzică. Respirat adânc, dimineața, cu fereastra deschisă. Poate țineți un jurnal în care notați, seara, ce s-a mai petrecut peste zi. Poate vă opriți, uneori, când simțiți că vă apucă panica, și numărați, simplu, până la o sută. Poate, în culmea enervării, încercați să vă desprindeți de ceea ce v-a supărat, să vă puneți supărarea în perspectivă. Să vă priviți de sus și din afară, întrebându-vă dacă merită să vă agitați.

Dacă faceți toate acestea, repetați, deja, poate fără să știți, o sumă de exerciții pe care ni le recomandă filosofii antici. Exerciții pentru corp și minte, exerciții pentru trup și suflet. Sunt multe astfel de exerciții, unele mai simple, precum cele exemplificate mai sus, altele mai complexe. Și precum exercițiile sportive, fiecare grupă „tonifică” și modelează anumite grupe de „mușchi” ai minții. Unele sunt direcționate înspre luarea la cunoștință de sine, înspre întâlnirea cu mine însumi. Altele sunt direcționate înspre conștientizarea naturii fragile a umanității. Altele ne duc până în pragul înțelegerii legăturilor subtile care ne leagă de ceilalți și de umanitate în ansamblul ei. Unele au ca scop obținerea liniștii interioare, altele, mărirea puterii de înțelegere.

Multe dintre aceste exerciții au fost practicate de filosofi – din aproape toate timpurile. E momentul să revedem câteva dintre ele și să discutăm care – și cum – mai sunt actuale. Vineri, 3 aprilie, ora 20, pe zoom, un nou episod al Cafenelei filozofice în format online.

Andrei Cornea, Dana Jalobeanu și Grigore Vida vor vorbi despre actualitatea exercițiilor spirituale antice.

Bibliografie :

  • Epicur & epicureismul antic, traducere, studiu introductiv și note de Andrei Cornea, Humanitas, București, 2016
  • Seneca, Epistole către Lucilius, traducere, studiu introductiv și note de Ioana Costa, Polirom, Iași, 2007–2008
  • Pierre Hadot, Filozofia ca mod de viață, traducere de Adrian Cotora, Humanitas, București, 2019

De la omul-zeu înapoi la trestia gânditoare

Grigore Vida

Reluăm Cafeneaua filozofică într-un moment când este poate cea mai mare nevoie de filozofie. Trăim vremuri care vor schimba viziunea asupra lumii și în care vor repuse toate marile întrebări filozofice și teologice, de la „Ce este omul?“ și până la problema lui Dumnezeu și a originii răului.

Epidemia ne-a reamintit de fragilitatea și tragismul vieții. Ne obișnuisem cu un optimism cam naiv cu privire la puterile nelimitate ale omului. Iată că virusul ne-a readus cu picioarele pe pământ și ne-a pus brutal în față cât de perisabil este suportul nostru biologic, de care ne-a plăcut, poate, să credem că nu depindem atât de mult. Am redevenit „trestiile“ lui Pascal. Și cine știe dacă n-a venit vremea filozofilor care n-au pariat pe om. (În paranteză fie spus, marea opozițir nu e, așa cum s-a crezut, între Pascal și Descartes, ci între Pascal și Voltaire. Să-i recitim pe toți trei și să vedem de care ne simțim mai aproape în aceste timpuri de restriște.)

Să ne gândim că, totuși, perioadele de criză sunt mai benefice pentru spirit – dacă nu e un cuvânt prea mare – decât cele de bunăstare. Iar izolarea poate fi un bun moment de a urma îndemnul dintotdeauna al filozofilor, acela de a ne cunoaște pe noi înșine. „Sapă înăuntrul sinelui tău; acolo se află izvorul binelui, mereu gata să țâșnească, dacă sapi mereu“, cum spunea anticul acela. Poate Cafeneaua noastră, care a fost mereu o întâlnire relaxată, să contribuie la imersiunea în niște ape atât de adânci? Dar avantajul ei e tocmai apropierea prietenoasă de marile teme, străină de patetismul rândurilor de mai sus, pentru a înțelege că filozofia îl privește pe fiecare dintre noi.

Cafeneaua filozofică de vineri seara: Cum devin obiectele informații? Metamorfozele raționamentului arheologic

Cafeneaua filozofică de vinerea aceasta (6 martie) îi va avea ca vorbitori pe Cătălin Pavel și Dana Jalobeanu, moderați de Grigore Vida.

Pornind de la cartea lui Cătălin Pavel, Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal (Humanitas, 2019), vor fi discutate câteva teme de epistemologia arheologiei și se va încerca să se găsească un răspuns la întrebări precum:

  • Cum devin obiectele informații?
  • Care sunt pașii raționamentului arheologic?
  • Pe ce se bazează arheologul în munca sa de „reconstituire”?
  • Cum obținem cunoașterea înmagazinată în obiecte?
  • Ce înseamnă dovadă (evidence) în științele istorice?

Pe lângă volumul lui Cătălin Pavel, se poate citi, ca pregătire pentru întâlnire, și recenzia scrisă de Dana Jalobeanu și publicată pe blogul nostru (aici).

Programul pe martie al Cafenelei filozofice de vineri seara

6 martie

Cum devin obiectele informații? Metamorfozele raționamentului arheologic

Vorbitori: Cătălin Pavel, Dana Jalobeanu; moderator: Grigore Vida

Bibliografie:

  • Cătălin Pavel, Arheologia iubirii: De la Neaderthal la Taj Mahal, Humanitas, București, 2019

 

20 martie

Nietzsche și moartea lui Dumnezeu

Vorbitori: George Bondor, Cătălin Cioabă; moderator: Grigore Vida

Bibliografie:

  • Friedrich Nietzsche, Știința voioasă, traducere de Liana Micescu și Simion Dănilă, Humanitas, București, 2013, 2019
  • Martin Heidegger, „Nietzsches Wort «Gott ist tot»“, în Holzwege, Vittorio Klostermann, Frankfurt am Main, 1994, pp. 209–267 (sau Gesamtausgabe, vol. 5)

Evoluția numerelor: note de lectură la o carte de Paolo Zellini

Virgil Iordache

Lucrarea Matematica zeilor și algoritmii oamenilor de Paolo Zellini [1] permite mai multe niveluri de lectură: istorică, de interpretare culturală și filosofică a matematicii, precum și unul prin reconstrucția unei posibile teorii implicite cu privire la evoluția numerelor. În acest text schițez o teorie a evoluției numerelor prin procese de selecție. O astfel de interpretare este o variantă a abordării constructiviste în matematică, prin care se atribuie „preeminență tocmai procesului [de calcul] care părea exterior vocației abstracte a matematicii” (p. 9).

Schița reconstrucției unei teorii a evoluției numerelor

Unitatea selecției în acest procese de evoluție este proiectul de calcul, iar numărul îl putem defini ca fiind o variabilă de producție într-un proiect de calcul. Statutul ontologic al numerelor este același indiferent de tipul de numere (iraționale, naturale, etc), toate fiind construite. Numărul este o variabilă de producție într-un proiect de construire a lui prin calcul. Construirea face apel atât la regiunea mentală, cât și la cea externă prin algoritmii de calcul și calculul efectiv: “un număr există numai dacă este construit” (p. 9), “logica nu e suficientă pentru a fundamenta o ontologie a obiectelor abstracte” (p. 13), “Numerele care există, dar care nu pot fi calculate nu au aceeași realitate ca numele calculate de mașină.“ (p. 150). “Eficiența [calculului] ar trebui să intre între presupozițiile necesare pentru a fundamenta o ontologie a numerelor.” (p. 161)

Numerele sunt în mod derivat și obiecte reale rezultate prin reificarea variabilelor de producție din proiecte de calcul, iar conceptele de număr evoluează pentru a da seamă de această realitate. “În general, matematica nu se ocupă cu calcularea numerelor – nici mari, nici mici” (p. 137), ea se ocupă însă cu numerele ca obiecte, cu rezultatul reificării variabilelor de producție din proiectele de calcul, iar din punct de vedere al fundamentelor și cu conceptele de număr. Continue reading Evoluția numerelor: note de lectură la o carte de Paolo Zellini

Cafeneaua filozofică din 28 februarie

Ne suntem unul altuia un teatru…: Seneca, Scrisori către Lucilius

Vorbitori: Ioana Costa și Dana Jalobeanu; moderator: Grigore Vida

Bibliografie:

  • Seneca, Epistole către Lucilius, Polirom, Iași, 2007, vol. I (studiu introductiv: „Epistolografia antică”), vol. II, 2008 (studiu introductiv: „Epistolarul senecan”); Scrisori către Lucilius, Editura Seneca, București, 2013
  • Seneca, Rămâi cu bine. Scrisori către Lucilius [selecţiuni], audiobook, lectura Victor Rebengiuc, 2013
  • Carol Poster, Linda C. Mitchell (eds.), Letter-Writing Manuals and Instruction from Antiquity to the Present: Historical and Bibliographic Studies, University of South Carolina Press, Columbia, 2007

Pentru a participa la eveniment vă rugăm să trimiteți un email pe adresa: info@lapetitebouffe.ro