Cafeneaua filosofică despre epicureanism și modernitate

greenblattCafeneaua filosofică din 9 noiembrie a propus o dezbatere pe marginea „tezei Greenblatt” (Stephen Greenblatt, Clinamen. Cum a început Renașterea). Ne-am întrebat: a fost epicureanismul ingredientul lipsă din amestecul de substanțe explozive din care s-a născut modernitatea?

Pentru a înțelege mai bine despre ce vorbim, am început cu o discuție despre școala epicureică. Ce înseamnă, de fapt, să fii epicurean? E ușor? E greu? Ne mai putem imagina cum ar fi? Este epicureanismul relevant azi? Ne-ar ajuta etica epicureică? Ce relație există între etica și fizica epicureicilor – pentru Epicur și Lucrețiu? Pentru a răspunde am folosit frumoasa ediție a scrierilor epicureice realizată de Andrei Cornea (Epicur și epicureismul antic, traducere de Andrei Cornea, București 2016).cornea

Au fost multe întrebări pentru o singură seară și, așa cum veți vedea aici, s-au stârnit dezbateri furtunoase.

Speed can`t give us all we need!

Doru Căstăian

(Mark C. Taylor, Speed limits. Where time went and why we have so little left, Yale University Press, 2015)

speed limitsL-am descoperit pe Mark C. Taylor citind scăpăratoarea şi incitanta After God, mergând abia apoi către scrierile lui anterioare. Speed Limits, întrucâtva mai puţin dramatică şi mai dispusă să rişte teoretic, este, totuşi, o carte relevantă şi pătrunzătoare, utilă oricui este dispus să se retragă doi paşi şi să iasă din flux/uri pentru a înţelege câte ceva despre micro- şi macrodinamicile lumii noastre. Ca şi în After God, dar mai ales în The Moment of Complexity, este propusă o abordare dinspre teoria complexităţii care, după părerea mea, deschide căi foarte fertile pentru înţelegerea peisajului fracturat şi multietajat al lumii contemporane. Continue reading Speed can`t give us all we need!

„Fine tuning” the profetic history: or how a skilled Cambridge theologian became Isaac Newton

Dana Jalobeanu

(Rob Iliffe, Priest of Nature. The Religious Worlds of Isaac Newton, Oxford: Oxford University Press, 2017)

Priest of natureRecent years saw a remarkable revival in the field of Newton studies: new books on Newton’s method, on Newton’s empiricism, on Newton’s biblical studies or on the strange fate and destiny of Newton’s manuscripts. Now, Rob Illiffe offers to general public a new and quite exciting biography of the strange scholar who spent decades perusing treatises of alchemy and theology, dabbled in prophecy and numerology, experimented with light, poisoned himself with mercury and managed to become, at the end of his life, the universally acclaimed scientist of the modern era.  Continue reading „Fine tuning” the profetic history: or how a skilled Cambridge theologian became Isaac Newton

Popularizare sau manipulare? Cele două culturi și fascinația plauzibilului

Dana Jalobeanu

(Yuval Noah Harari, Sapiens. A brief history of humankind, 2014.)

harariSă începem prin a cădea de acord: Sapiens este o carte bine scrisă, ușor de citit, construită împrejurul unor formulări memorabile. Nu e de mirare că a devenit un best-seller. Este construită după o formulă la modă zilele astea: spune-le oamenilor ce vor să audă, în puține cuvinte și multe imagini. Că omenirea a evoluat porninde la la „bande rătăcitoare de sapienși povestitori.” Vânători și culegători dispuși să creadă în poveștile pe care și le spuneau ei înșiși, povești capabile să „domesticească” mediul și să potențeze colaborarea. Că de atunci încoace evoluția a produs sisteme de credințe și religii din ce în ce mai evoluate, din ce în ce mai încăpătoare (în delimitarea lor), până când, în secolul al XIX-lea, sapiens a înlocuit definitiv transcendentul cu diferite forme de umanism, punându-se definitiv pe sine însuși pe soclul de pe care alungase toți zeii. Că glorificarea omului abia a început și că va continua indefinit, pe măsură ce sapiens va dispărea, înlocuit de diferite forme de trans-umanism, post-umanism și nemurire. Continue reading Popularizare sau manipulare? Cele două culturi și fascinația plauzibilului

Despre potențialul creator al sfârșitului

Dana Jalobeanu

Una dintre cele mai impresionante cărți care mi-au căzut vreodată în mână mi-a apărut în cale într-o seară de toamnă, pe când exploram, fascinată, biblioteca labirintică a Institutului Warburg, de la Londra. Am ridicat-o (cu greu) de la locul ei pe raft, incitată de dimensiunile neobișnuite și legătura originală. Un volum de peste 1000 de pagini despre care auzisem, dar pe care nu-l văzusem niciodată: Istoria lumii, de Walter Raleigh (Historie of the World, London, 1614). O carte pe care puțină lume mai îndrăznește să o citească azi deși, la vremea ei, a fost un best-seller – în ciuda dimensiunilor și a prețului considerabil. Walter Raleigh a fost unul dintre personajele de legendă ale Renașterii – explorator și corsar, actor politic și favorit regal, poet, colonist, comandant de armate, și toate, cumva, în același timp. A scris Istoria lumii în închisoare, în Turnul Londrei, așteptându-și execuția. Continue reading Despre potențialul creator al sfârșitului

Silent revolutions and vocal facts: a new history of the Scientific Revolution, or how modern science came to stay

Dana Jalobeanu

• David Wootton, The Invention of Science: A New History of the Scientific Revolution (New York: Harper Perennial, 2015

51uQozdQQaL._SX328_BO1,204,203,200_Writing, today, on the Scientific Revolution, is one of the most difficult tasks facing the historian of science. Not only because one has to begin by digging through hundreds of thousands of pages of scholarly criticism, but because the existence and the contours of the phenomenon itself are questionable. Not so long ago, a popular book on the same subject famously begun by claiming: “There is no such thing as the Scientific Revolution, and this is a book about it.”[i]

Was science born, discovered or invented in a determinate period in history? Was the advent of science resulting from circumstances which led to points of inflexion, singularities, or a clean break with the past? Are there revolutionary events in the evolution of knowledge, at all? Then, there are the disciplinary questions and allegiances. Is writing about the Scientific Revolution a subject for the historian at all? Or is it, rather, a philosophical enterprise? Does it require a sort of historical and philosophical commitment? (and, if it does, of what kind?). Continue reading Silent revolutions and vocal facts: a new history of the Scientific Revolution, or how modern science came to stay