Evoluția numerelor: note de lectură la o carte de Paolo Zellini

Virgil Iordache

Lucrarea Matematica zeilor și algoritmii oamenilor de Paolo Zellini [1] permite mai multe niveluri de lectură: istorică, de interpretare culturală și filosofică a matematicii, precum și unul prin reconstrucția unei posibile teorii implicite cu privire la evoluția numerelor. În acest text schițez o teorie a evoluției numerelor prin procese de selecție. O astfel de interpretare este o variantă a abordării constructiviste în matematică, prin care se atribuie „preeminență tocmai procesului [de calcul] care părea exterior vocației abstracte a matematicii” (p. 9).

Schița reconstrucției unei teorii a evoluției numerelor

Unitatea selecției în acest procese de evoluție este proiectul de calcul, iar numărul îl putem defini ca fiind o variabilă de producție într-un proiect de calcul. Statutul ontologic al numerelor este același indiferent de tipul de numere (iraționale, naturale, etc), toate fiind construite. Numărul este o variabilă de producție într-un proiect de construire a lui prin calcul. Construirea face apel atât la regiunea mentală, cât și la cea externă prin algoritmii de calcul și calculul efectiv: “un număr există numai dacă este construit” (p. 9), “logica nu e suficientă pentru a fundamenta o ontologie a obiectelor abstracte” (p. 13), “Numerele care există, dar care nu pot fi calculate nu au aceeași realitate ca numele calculate de mașină.“ (p. 150). “Eficiența [calculului] ar trebui să intre între presupozițiile necesare pentru a fundamenta o ontologie a numerelor.” (p. 161)

Numerele sunt în mod derivat și obiecte reale rezultate prin reificarea variabilelor de producție din proiecte de calcul, iar conceptele de număr evoluează pentru a da seamă de această realitate. “În general, matematica nu se ocupă cu calcularea numerelor – nici mari, nici mici” (p. 137), ea se ocupă însă cu numerele ca obiecte, cu rezultatul reificării variabilelor de producție din proiectele de calcul, iar din punct de vedere al fundamentelor și cu conceptele de număr. Continue reading Evoluția numerelor: note de lectură la o carte de Paolo Zellini

Cafeneaua filozofică din 28 februarie

Ne suntem unul altuia un teatru…: Seneca, Scrisori către Lucilius

Vorbitori: Ioana Costa și Dana Jalobeanu; moderator: Grigore Vida

Bibliografie:

  • Seneca, Epistole către Lucilius, Polirom, Iași, 2007, vol. I (studiu introductiv: „Epistolografia antică”), vol. II, 2008 (studiu introductiv: „Epistolarul senecan”); Scrisori către Lucilius, Editura Seneca, București, 2013
  • Seneca, Rămâi cu bine. Scrisori către Lucilius [selecţiuni], audiobook, lectura Victor Rebengiuc, 2013
  • Carol Poster, Linda C. Mitchell (eds.), Letter-Writing Manuals and Instruction from Antiquity to the Present: Historical and Bibliographic Studies, University of South Carolina Press, Columbia, 2007

Pentru a participa la eveniment vă rugăm să trimiteți un email pe adresa: info@lapetitebouffe.ro

Mendacium, imperator mundi

978-973-50-4554-8

Sfântul Augustin, Despre minciună, ediție bilingvă, traducere de Lucia Wald, studiu introductiv și note de Constantin Georgescu, revizie științifică de Mariana Băluță-Skultéty, Editura Humanitas, București, 2016.

Dacă am încerca să definim, mai în glumă, omul drept animal mincinos, am fi nedrepți. Nu de alta, dar știm că astăzi există și alte specii de animale care se descurcă în această privință. Omul este însă special în privința dezvoltării și rafinării acestei activități mai mult sau mai puțin naturale: mint bărbații, mint femeile, mint copiii, mint adulții, mint bătrânii. Uneori mai mint și morții. Se minte pentru supraviețuire, pentru lux, pentru sărăcire, pentru înavuțire, pentru liniște, pentru zgomot, pentru uitare, pentru aducere aminte, pentru nedreptate, pentru dreptate, pentru lucruri mari, pentru lucruri mărunte, pentru lucruri materiale, pentru lucruri spirituale și câte și mai câte, dar să nu uităm că și din plăcere pur și simplu. Se minte dimineața, la prânz și seara. Se minte în viața privată și în viața publică, în economie și în politică, la școală și la locul de muncă, până și în viața lăuntrică. Se minte prin sofisme sau neadevăruri, se minte chiar și prin argumente valide sau falsuri. Dar nu toată lumea minte, pentru orice, oricând, în orice context și prin orice mijloace. Fiindcă atunci, care dintre noi ar mai apuca să se creadă mai onest decât alții?

Continue reading Mendacium, imperator mundi

Despre bonobo, cimpanzei și moralitate în lumea animală

Tudor Mărginean

Deși o carte de popularizare a etologiei, Bonobo și ateul. În căutarea umanismului printre primate a lui Frans de Waal este, fără îndoială, interesantă mai curând pentru filosofi. Este interesantă pentru filosofi deoarece provoacă unele dintre intuițiile noastre legate de moralitate, și anume tendința noastră de a considera moralitatea caceva specific uman și care își are originea în seturi abstracte de reguli sau legi cărora trebuie să ne subordonăm instinctele, imorale prin natura lor.

De Waal duce o luptă pe două fronturi: pe de o parte cu multele concepții religioase care atribuie omului privilegiul de a fi singurul agent moral în întreaga natură, iar pe de altă parte cu ateismul militant aflat în război cu religia. Aici putem distinge mai multe planuri de argumentare pe care le urmează de Waal. În primul rând el prezintă cititorului o mulțime de dovezi, majoritatea obținute în urma unor experimente, menite să arate că putem întâlni manifestări de empatie în cazul primatelor, sau chiar că acestea au un simț al dreptății și nedreptății. Aici se oprește latura științifică a cărții. În rest, autorul încearcă să arate de ce concepțiile filosofice sau teologice normativiste prezintă o înțelegere greșită a originii moralității umane, sau merge chiar până la a vorbi despre cât de mult (sau cât de puţin) sens au credința religioasă sau ateismul militant. Probabil de aici și titlul cărții, Bonobo și ateul. Din acest punct de vedere putem spune că de Waal ar fi putut încerca să ofere mai multă coerență întregii cărți. Continue reading Despre bonobo, cimpanzei și moralitate în lumea animală

Programul pe februarie al Cafenelei filozofice de vineri seara

14 februarie

Noica despre Menon de Platon

Vorbitori: Ștefan Vianu, Grigore Vida; moderator: Filotheia Bogoiu

Bibliografie:

  • Platon, Menon, traducere de Liana Lupaș și Petru Creția, în Platon, Opere, vol. II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976, pp. 373–428, sau în Opere complete, vol. II, Humanitas, București, 2002, pp. 26–73
  • Constantin Noica, „Interpretare la Menon”, în Constantin Noica, Interpretări la Platon, Humanitas, București, 2019, pp. 194–218

 

28 februarie

Ne suntem unul altuia un teatru…: Seneca, Scrisori către Lucilius

Vorbitori: Ioana Costa și Dana Jalobeanu; moderator: Grigore Vida

Bibliografie:

  • Seneca, Epistole către Lucilius, Polirom, Iași, 2007, vol. I (studiu introductiv: „Epistolografia antică”), vol. II, 2008 (studiu introductiv: „Epistolarul senecan”); Scrisori către Lucilius, Editura Seneca, București, 2013
  • Seneca, Rămâi cu bine. Scrisori către Lucilius [selecţiuni], audiobook, lectura Victor Rebengiuc, 2013
  • Carol Poster, Linda C. Mitchell (eds.), Letter-Writing Manuals and Instruction from Antiquity to the Present: Historical and Bibliographic Studies, University of South Carolina Press, Columbia, 2007

Mihail Radu Solcan – o revelație

Liviu Ornea

Acum aproape șapte ani, pe 11 februarie 2013, murea Mihail Radu Solcan – filosof, profesor al Universității din București. Abia împlinise cincizeci și nouă de ani. Cei care l-au cunoscut îi apreciau erudiția, inteligența, întinderea domeniilor de interes. Dar, în afara cercului (strîmt, firește) al colegilor și specialiștilor, puțini au auzit despre el. Cartea Vremuri noi, vremuri vechi. Jurnal 2007-2013 (Editura Art, 2019), îi face, chiar tardiv, dreptate, dezvăluind un intelectual de cea mai bună calitate, unul cum puțini are cultura română.

Solcan a fost unul dintre rarii cărturari umaniști de la noi care s-a interesat și a devenit chiar expert în anumite zone care țin de computer. Era un pasionat dezvoltator al Latex-ului (se subînțelege că era și militant pentru open source), de exemplu. Nimic de mirare deci că a ținut un jurnal electronic, pe calculator. Din miile de pagini care corespund fișierelor lui, Mircea Flonta și Constantiv Vică au selectat și editat această carte formidabilă. Tot ei au semnat și un excelent studiu introductiv în care din spatele informației răzbat prietenia, emoția. Continue reading Mihail Radu Solcan – o revelație

Cafeneaua filozofică de vineri seara. Mihail Radu Solcan: Jurnalul unui spirit liber

O discuție între Mircea Flonta și Constantin Vică, moderată de Grigore Vida, despre profesorul Mihail Radu Solcan și recent apărutul său Jurnal. A fost evocată personalitatea acestui spirit enciclopedic, prea puțin cunoscut publicului, și s-au dezbătut câteva dintre temele care l-au preocupat, precum dreptul de proprietate intelectuală sau limitările marilor curente în care e scindată filozofia contemporană (analitic/continental).

Înregistrarea poate fi vizionată aici.