Un dialog cu Gabriel Liiceanu

Să vorbim despre cărți și într-un alt format. Cititorul față în față cu autorul. Așa că vă propun primul episod din ceea ce ar putea deveni o serie de dialoguri despre cărți. Un alt fel de recomandare de lectură și, desigur, o invitație la reflecție și discuție. Găsiți aici primul episod al acestui proiect. Dana Jalobeanu în dialog cu Gabriel Liiceanu. Pe marginea cărții:

Gabriel Liiceanu, Isus al meu, Humanitas, 2020

 

Incomparabilul Culianu

Vineri, 22 mai, la cafeneaua filosofică online discutăm despre Ioan Petru Culianu. Despre cărțile lui, despre viața lui, dar și despre moartea lui de la care se împlinesc, iată, 19 ani. Despre proiectul unei istorii a gândirii care să fie, în același timp, metodă de cunoaștere.

Dana Jalobeanu în dialog cu Horia Roman Patapievici. Pe zoom și în direct pe canalul nostru de youtube.

Găsiți aici și un mic trailer al emisiunii; și aici o punere în context a cum se poate citi Eros și magie în Renaștere.

Filosoful navigator sau cum se naște o emblemă a modernității

Dana Jalobeanu

BBC - Travel - The epic story of the map that gave America its name

 O imagine și avatarurile ei

Conexiunea dintre cunoaștere și navigație este foarte răspândită în filosofia modernă. Pe frontispiciul volumului lui Francis Bacon, Marea instaurare (Instauratio magna) vedem cele două corăbii care se întorc de dincolo de ocean, aducând cu ele cunoașterea. Filosoful lui Francis Bacon este un cartograf care știe să reprezinte pe hartă zonele explorate și cele neexplorate ale cunoașterii. Cu ceva ani înainte deja, Galileo și Kepler vorbesc despre telescop ca despre un instrument de navigație; sau chiar o „corabie” cu care ne pute apropia de corpurile cerești, observându-le de aproape. Filosoful este cineva care găsește modalități de a se apropia de obiect pentru a-l observa cum trebuie, pentru a-l clasifica și cartografia, obligându-l să se dezvăluie. Continue reading Filosoful navigator sau cum se naște o emblemă a modernității

Despre guvernabilitatea corpurilor

Ana Petrache

Grecii aveau două cuvinte pentru a vorbi despre viață : zoe și bios. Zoe se referă la viața pură, faptul de a trăi, comun oamenilor, animalelor, plantelor și zeilor. Bios, pe de altă parte, este un mod anume de a trăi al unui inidivid sau al unui grup. Nu e de mirare faptul că locul specific în care se desfășoară zoe este în casă.  În situația de față, statul a decis să sacrifice partea de bios de dragul părții de zoe. Evident,  bios fără zoe nu se poate. Întrebarea este dacă se poate invers să continuăm un zoe la nesfârșit fără a avea parte de bios. Până acum filosofia politică pleca de la ideea grească că omul este corp și suflet și că guvernabiltatea se adresează părții celei mai nobile, adică  sufletului. Această  idee a fost îndelung susținută  de tradiția creștină care a dorit  jurisdicție asupra sufletelor care, în opinia lor, trebuie să comande asupra corpurilor. În prezentul acut înțelegem că și reversul este valabil, cine are guvernabilitate asupra corpurilor are guvernabilitate și asupra sufletelor. Corpurile distanțate social nu se vor apropria sufletește, iar libertatea de a gândi nu va rezista mult fără libertatea de a pune în practică căci omul este o ființă întrupată. Continue reading Despre guvernabilitatea corpurilor

Profeție, construcție politică, construcție de sine. Marea instaurare în versiunea lui Tommaso Campanella

Dana Jalobeanu

Germana Ernst, Tommaso Campanella. The Book and the Body of Nature, Springer, 2010

Campanella este unul dintre marii perdanți ai Revoluției Științifice. Unul dintre eroii pe nedrept uitați. În afară de Cetatea Soarelui, tot restul vastei sale opere este exilat pe un raft de bibliotecă în care puțini mai caută, astăzi. Cel puțin până în momentul în care dau peste ceva suprinzător. Ca de pildă, Apologia pro Galileo, una dintre cele mai timpurii apărări a noii astronomii observaționale. Sau schema lui Campanella pentru o „mare instaurare” a științelor în care-și găsesc locul o fizică întemeiată pe simțuri (și istorie naturală), o etică naturalizată, o medicină definită ca „magie naturală”, o nouă metodă (el îi spune artă) de producere a cunoașterii… și alte lucruri (o Metafizică niciodată tradusă, mai multe cărți de politică și teologie). Când dai peste ideile lui Campanella nu se poate să nu observi în spatele lor un precursor. Cineva care a mers în multe privințe mai departe decât ceilalți novatores. În plus, a fost și cineva extrem de popular în secolul al XVII-lea. Continue reading Profeție, construcție politică, construcție de sine. Marea instaurare în versiunea lui Tommaso Campanella

Teologie politică și profeție

Ana Petrache

Tommaso Campanella - Wikipedia

 „Epoca viitoare ne va judeca, pentru că prezentul îi răstignește întotdeauna pe beneficiarii săi, apoi vom învia a 3-a zi sau al 3 lea secol”. (Campanella către  Frederic al II-lea Medici în 1638)

 

Campanella este omul total al Renașterii care deschide calea către modernitate. Este filosof, poet, revoluționar și profet, un om de știință care face disecții pe ascuns, un călugăr dominican care a stat mai bine de 27 de ani în pușcărie. Printr-un joc de cuvinte în italiană, Campanella spune despre sine că el este  clopotul (campanella) care anunță o lume nouă. Este un om independent și incomod pentru toți contemporanii săi:  pentru regi pentru că le recomandă să fie supuși papei și le spune că fără puterea religiei nu vor putea guverna, pentru cei din Inchiziție pentru că simulează nebunia ca să nu fie condamnat la moarte, pentru frații călugări pentru că le spune că sursa cunoștințelor sale este că a consumant mai mult ulei de lampă decât vin au băut ei, pentru cei care îl torturează pentru că afirmă că, în adâncurile sufletului, ei sunt, de fapt, plini de admirație pentru în fața rezistenței sale. Puterii politice îi spune că nu poate rezista fără cea spirituală, puterii spirituale că nu poate interzice dorința de a cunoaște și că nu are deja acces la toate adevărurile. E un om care propune, și pretinde, reforma radicală atât a științelor cât și a religiei. Continue reading Teologie politică și profeție

Utopie și milenarism

Tommaso Campanella: călugăr dominican, filosof, teolog și poet, pasionat de astrologie și magie naturală, reformator, pamfletar anti-luteran,  gânditor și reformator politic. Cea mai mare parte a vieții pare să și-o fi petrecut în închisori. Torturat în mod repetat de Inchiziția venețiană, romană sau spaniolă. Cu prieteni sus-puși care mai interveneau pentru el și îi organizau evadarea; sau aranjau scoaterea din țară a cărților sale. Unele incendiare, cum este interesantul pamflet milenarist Cetatea Soarelui. Sau este Cetatea Soarelui o utopie?

Mai general, cum să înțelegem combinația asta stranie dintre utopie  – în care viitorul este deschis – și milenarism (în care scenariul Lumii ajunge la ultimul episod?).

Iată ce vom încerca să aflăm vineri seara. 15 mai ora 20 pe zoom sau în direct pe canalul nostru de youtube.

Dana Jalobeanu în dialog cu Ana Petrache și Smaranda Bratu Elian.