O dezbatere vie despre Sidereus Nuncius / Anunțul stelar al lui Galilei, atingând problema empirismului, a relației dintre observație și teorie, a „privirii experte” a filosofului naturii, precum și a „prezentismului” în istoria științei. Înregistrarea discuției poate fi vizionată aici
Poveștile științei moderne
Dana Jalobeanu
(Lawrence Lipking, What Galileo Saw. Imagining the Scientific Revolution, Ithaca: Cornell University Press, 2014)
Când începe Revoluția Științifică? Dacă ceea ce căutăm este un debut spectaculos, un eveniment fondator și cu consecințe radicale, sau o poveste care să ne aprindă imaginația, atunci publicarea, în Martie 1610 a unul mic tratat, intitulat simplu Mesagerul stelar (sau, după alții Mesajul venit din stele, sintagma latină Sidereus nuncius permițând ambele traduceri) poate fi un bun candidat. Și acesta este evenimentul pe care ni-l propune Lawrence Lipking într-una dintre cele mai recente și cele mai provocatoare cărți pe această temă, mult discutată, a Revoluției Științifice. Continue reading Poveștile științei moderne
Galileo Galilei, Sidereus Nuncius sau Anunțul stelar (colecția „Biblioteca italiană”, Humanitas, 2018)
Galileo Galilei, Sidereus Nuncius sau Anunțul stelar, traducere din latină de Gheorghe Stratan, prefață de Franco Giudice, note și postfață de William Shea și Tiziana Bascelli, cronologie, îngrijirea ediției și traducerea prefeței de Smaranda Bratu Elian
Grigore Vida
Am avut parte zilele acestea de un eveniment editorial, prima traducere în română a lucrării lui Galilei Sidereus Nuncius. Traducătorul, Gheorghe Stratan, și îngrijitoarea ediției, Smaranda Bratu Elian, au avut inspirația să includă un material foarte bogat de comentarii și note datorat lui William Shea și Tizianei Bascelli, rezultatul fiind un volum care cuprinde aproape tot ce se poate ști despre subiect. Un model de urmat! Textul folosit este cel al ediției de referință a operelor lui Galilei (poate n-ar fi stricat să fie dată în margine și paginația volumului respectiv), iar traducerea, rod al unei munci de-a lungul multor ani, curge foarte frumos. Și peste tot se simte că atât traducătorul, cât și îngrijitoarea ediției chiar îl iubesc pe Galilei. Continue reading Galileo Galilei, Sidereus Nuncius sau Anunțul stelar (colecția „Biblioteca italiană”, Humanitas, 2018)
Câteva gânduri despre gândire. O cheie de lectură pentru “Viaţa spiritului”, de Hannah Arendt
Doru Căstăian
(Hannah Arendt, Viața Spiritului, trad. S.G. Drăgan, Humanitas, București, 2018)
Textele care alcătuiesc volumul Viaţa spiritului, al Hannei Arendt, au bântuit ultimii ei ani şi, dacă e s-o credem pe Mary McCarthy, prietena şi editoarea filosoafei– şi nu avem niciun motiv să n-o facem – au o certă valoare testamentară, reprezentând o misiune şi „o sarcină ce-i revenea în calitate de viguroasă făptură gânditoare.” Prima parte, intitulată Gândirea, a fost prezentată în 1973 în cadrul prelegerilor Gifford de la Universitatea din Aberdeen, a doua, Voirea, a fost terminată cu doar câteva zile înainte de moartea autoarei (deşi Hannah începuse prelegerile pe tema voirii în primăvara lui 1974, a trebuit să renunţe pentru că, după prima, a suferit un atac de cord.) Cea de-a treia parte, Judecarea, nu a mai fost scrisă niciodată. După moartea ei, în maşina de scris a fost găsită o pagină conţinând doar titlul acestei părţi şi doua motto-uri. Moartea a întrerupt fără scrupule acest efort al unei remarcabile vieţi spirituale de a se întoarce asupra ei înseşi. Continue reading Câteva gânduri despre gândire. O cheie de lectură pentru “Viaţa spiritului”, de Hannah Arendt
Ochiul, lentila și imaginea: fabuloasa poveste a instrumentului cu care începe lumea modernă
Dana Jalobeanu
(Massimo Bucciantini, Michele Camerota, Franco Giudice, Galileo’s Telescope: A European Story, translated by Catherine Bolton, Cambridge/MA: Harvard University Press, 2015)
În noaptea de 7 ianuarie 1610, Galileo Galilei face o mare descoperire. O descoperire care îl trimite pe o traiectorie nebănuită. Timp de o săptămână, în acele prime zile din ianuarie, Galileo se angajează în cel mai fenomenal program de cercetare (și descoperire) pe care l-a trăit cineva vreodată. La capătul acestor nopți febrile, cerul înstelat de de-asupra noastră se schimbă iremediabil, ca și știința cerului (astronomia) și știința în genere. Se schimbă și viața descoperitorului: profesorul de matematică își părăsește catedra de la Padova (și studenții) pentru a deveni filosof de curte al marelui duce al Toscanei, și, probabil, cel mai cunoscut autor științific al Europei. Când descoperirile acelei săptămâni sunt în sfârșit publicate, în martie 1610, volumul care le conține este considerat suficient de important pentru a fi trimis pe canale diplomatice suveranilor Europei. La Londra, Roma, Paris și Praga se află în decurs de câteva zile că Galileo Galilei, matematician (și filosof) florentin a văzut pe cer, cu ajutorul unui instrument miraculos, lucruri pe care nu le-a mai văzut nimeni, niciodată. Continue reading Ochiul, lentila și imaginea: fabuloasa poveste a instrumentului cu care începe lumea modernă
Cafeneaua filosofică în 2019
Proiectul cafenelei filosofice continuă și în 2019, iar mai jos găsiți câteva dintre temele de discuție pe care vi le pregătim. Așa cum deja știți, ne întâlnim să vorbim despre cărți – și discutăm informal, cu cărțile în față, despre marile (sau mai micile) întrebări care ne frământă pe toți. Iată ce vom face la următoarele noastre întâlniri:
11 ianuarie
Ce a văzut Galileo? Despre telescop, hărți lunare și „privirea expertă” a filozofului naturii
Vorbitori: Dana Jalobeanu, Grigore Vida; moderator: Ovidiu Babeș
Bibliografie:
– Galileo Galilei, Sidereus Nuncius sau Anunțul stelar, traducere din latină de Gheorghe Stratan, prefață de Franco Giudice, note și postfață de William Shea și Tiziana Bascelli, cronologie, îngrijirea ediției și traducerea prefeței de Smaranda Bratu Elian (București: Humanitas, 2018, colecția „Biblioteca italiană”)
– Massimo Bucciantini, Michele Camerota, Franco Giudice, Galileo’s Telescope: A European Story, translated by Catherine Bolton (Cambridge/MA: Harvard University Press, 2015)
– Lawrence Lipking, What Galileo Saw: Imagining the Scientific Revolution (Ithaca: Cornell University Press, 2014)
25 ianuarie
Prietena noastră filozofia. Ce mai suntem: filozofi sau profesori de filozofie? (filozofie academică versus filozofia pentru toată lumea)
Vorbitori: Gabriel Liiceanu, Dana Jalobeau; moderator: Grigore Vida
Bibliografie:
– Pierre Hadot, „There Are Nowadays Professors of Philosophy, but not Philosophers”, translated by J. Aaron Simmons, notes by Mason Marshall, The Journal of Speculative Philosophy, vol. 19, nr. 3 (2005), pp. 229–237 [Pierre Hadot, Exercices spirituels et philosophie antique (Paris: Albin Michel, 2002), pp. 333–342]
– Gabriel Liiceanu, „Filozofia și paradigma feminină a auditoriului” în Cearta cu filozofia (București: Humanitas, 1992, 1998, 2005)
– Gabriel Liiceanu, Ușa interzisă, ediția a III-a (București: Humanitas, 2016), pp. 18–28 (15 mai 2001), pp. 36–39 (28 mai 2001), pp. 303–309 (3 mai 2002)
– Gabriel Liiceanu, „În loc de prefață: «Mările calde ale vieții»” în Continentele insomniei (București: Humanitas, 2017)
8 februarie
Dreptate și lege în „Antigona”
Vorbitori: Filotheia Bogoiu, Vichi Ciocani; moderator: Grigore Vida
Bibliografie:
– Sophocles, Antigone, translated by Reginald Gibbons and Charles Segal (New York: Oxford University Press, 2003)
– Judith Butler, Antigone’s Claim: Kinship Between Life & Death (New York: Columbia University Press, 2000)
– Aristotel, Retorica, I, 13–15
– Aristotel, Etica Nicomahică, V, 7
22 februarie
Despre post-adevăr
Vorbitori: Iovan Drehe, Grigore Vida; moderator: Ovidiu Babeș
Bibliografie:
– Lee C. McIntyre, Post-Truth (Cambridge/MA: MIT Press, 2018)
– Steve Fuller, Post-Truth: Knowledge as a Power Game (London: Anthem Press, 2018)
Intrarea la cafeneaua filosofică este liberă, dar, cum numărul de locuri este limitat, vă rugăm să vă înscrieți trimițând un email la info@lapetitebouffe.ro. De asemenea, dacă doriți acces la bibliografia mai „esoterică” sau mai greu de găsit ne puteți scrie un mesaj pe această pagină (sau pe facebook).
Străinii din Callipolis (4): Aporiile tiranicidului
Iovan Drehe
Xenofan (cca. 570 î.e.n. – cca. 475 î.e.n.) a plecat în lume la vârsta de 25 de ani. Periplul său prin cetăţile greceşti de la soare apune a urmat, cel mai probabil, căderii Colofonului sub perşi, pe atunci „când a năvălit Medul”, nenorocire datată în 540 î.e.n., când Harpagos, generalul căruia, după Herodot, Cirus cel Mare i-ar fi datorat ascensiunea la tron, a cucerit oraşul. După spusele lui Lucian de Samosata, Xenofan ar fi trăit 91 de ani, iar după grămăticul Censorinus, în De Die Natali (XV, 3), peste 100 de ani. El însuşi ar fi compus texte autobiografice în jurul vârstei de 92 de ani spunând (Diogene Laertios, Despre vieţile şi doctrinele filosofilor, IX, 19) că era în pribegie de 67 de ani. În tot acest timp ar fi trecut prin colonia Zancle (Messina din 480 î.e.n.), ar fi participat la întemeierea Eleei şi apoi ar fi ajuns pentru scurt timp şi în Catania, o colonie calcidică. Către sfârşitul vieţii ar fi ajuns la curtea tiranului Hieron al Siracuzei, cel care a reuşit să-i înfrângă pe etrusci în bătălia navală de la Cumae (474 î.e.n.). Acest tiran este recunoscut în istorie drept unul dintre primii inovatori în chestiuni mai securistice fiindcă şi-ar fi organizat un serviciu secret. Curiozitatea extinsă a tiranului era asigurată, întreținută și hrănită de către „iscoditoarele” şi „ascultătorii” pe care tiranul îi detaşa la diversele întruniri particulare ale elementelor duşmănoase, după cum ne spune Aristotel în Politica (VI, 11).
Continue reading Străinii din Callipolis (4): Aporiile tiranicidului
