Jurnal hanseatic 5: O sală de concerte ca o navă spațială

Proiectul Elbsphilarmonie a costat, se spune, peste 800 de milioane de euro - ceea ce a fost destul să-l facă celebru și controversat. Cum să cheltuiești atât pe o sală de concerte? Doar că nu e vorba doar de o sală de concerte. În zona portuară a orașului Hamburg, printre docuri și depozite industriale refăcute … Continue reading Jurnal hanseatic 5: O sală de concerte ca o navă spațială

„Dansul măștilor” sau filosofia labirintiformă

Încă de la început cartea m-a prins în mrejele ei. Nu m-am apucat de citit cu gândul că am să găsesc altceva decât o explicație a lui Nietzsche, de fapt a scrierilor lui. Totuși, încă din introducere cuvintele păreau un joc al ielelor. Nu am parcurs decât câteva pagini și mi-am zis: „nu știu cum … Continue reading „Dansul măștilor” sau filosofia labirintiformă

Oamenii și cărțile din Freiburg. Experiența mea cu Erasmus (III)

O parte foarte frumoasă, pe lângă oraș și cursuri, a fost experiența de a cunoaște oameni din toată lumea și câteva cărți deschizătoare de ochi. Am avut șansa să cunosc colegi din: Italia, Lituania, Liban, Franța, Australia, Brazilia, Trinidad și Tobago, Namibia, SUA, Spania, Chile, Anglia, India, China… și alții.  A fost foarte interesant să … Continue reading Oamenii și cărțile din Freiburg. Experiența mea cu Erasmus (III)

Necunoscutul

Toibin reconstituie magistral și eleganța lumii vechi, și nebunia care cuprinde Europa, încet, după încheierea primului război mondial. Nebunie în mijlocul căreia Thomas Mann rămâne un fel de „ultimul european civilizat”, cu discreția și disciplina lui neobișnuite, cu manierele sale impecabile, cu talentul de a construi fraze lungi și muzicale, trăind, cumva în afara timpului său. Scriind, mereu, despre ceea ce contează - fără să fie la modă, fără să fie imediat relevant sau actual, însă cu o pătrundere și o înțelegere fără cusur a naturii umane până în cele mai ascunse dintre cotloanele ei.

Filosofia la vremea întunericului…. acum un veac

Karl Sigmund iubește Viena - cititorul nu va avea nicio îndoială legată de asta. Cartea lui este nu atât o istorie, cât o epopee a acestui oraș fără seamăn pe lume în care, în mai puțin de jumătate de veac, s-au copt marile curente filosofice -- și marile științe, și o parte din arta semnificativă, și toate, împreună, au modelat secolul XX. Viena lui Freud și Wittgenstein, Viena lui Musil și Kafka, Viena lui Klimt și Mahler -- cu siguranță ați mai auzit de ea. Ce mi s-a părut mie nou și fascinant în cartea lui Sigmund este felul în care scoate la iveală conexiunile. Într-o lume care era, în fond, mică. Noua filosofie, noua matematică și psihanaliza s-au născut la mesele din aceeași cafenea: Cafe Landtmann, de pe Ringstrasse (vis-a-vis de Universitate).