Vara aceasta am aplicat pentru o bursă Erasmus și am primit-o! Surprinzător, de fapt, nu au fost foarte mulți aplicanți, așa că au rămas chiar două locuri neocupate. Ceea ce este, bineînțeles, păcat, fiindcă o experiență de genul acesta poate fi foarte diferită și foarte frumoasă. Este adevărat, ai nevoie de ceva bani la început … Continue reading Cu Erasmus în Freiburg (I)
Cunoașteți, poate, forța, sau demonul dragostei; acea putere ce scoate din om forța de a înfrunta și de a depăși orice piedică; capacitatea de a face din imposibil, posibil. Explicația ei a fost mereu o provocare; și este încă un mister. Empedocle considera Iubirea o forță care generează mișcare, energia ce atrage, unește și sintetizează; … Continue reading Iubirea, între dorință și dezlegare
punerea la zi a trecutului reprezintă o condiție esențială a supraviețuirii - Monica Lovinescu, Jurnal Esențial, „Să nu prelingă, să nu pice/ Viu spiritul, robit în ea,/ La azimi albe să-l ridice:/ Sfiit pruncia ei trecea. (...)” Așa începe poemul Statură al lui Ion Barbu, poem dedicat chiar Monicăi Lovinescu „pentru când va fi mare”. … Continue reading Monica Lovinescu și prezentul trecut al prezentului
Francisco José de Goya y Lucientes (1746-1828), La Maja vestida (Maja îmbrăcată, circa 1800) O pânză care nu poate fi despărțită de geamăna Maja desnuda. Maja este femininul de la majo, care, ambele provin din Manolo-Manola însemnând frumos, puternic, printr-un proces metonimic (provine din onomastica pieselor de gen, dramoletelor comice și a zarzuelelor; costumația lui … Continue reading Iubiri secrete în tiraj de masă
Educația mea, câtă a fost, a fost făcută pe canale alternative. Underground. Cât și cum se putea în acei ani, cei mai oribili, ai ceaușismului național-socialist. Mă întreb uneori cum am supraviețuit întregi la minte unui deceniu (cel puțin) de spălare pe creier. Și știu, din păcate, că n-am supraviețuit toți. Școala era, în acei ani, spațiul paradoxal în care elanul entuziast și un anumit tip de eroism fără speranță se împleteau cu disperarea dublei măsuri și a nou-vorbei (ca să citez din Orwell).
Deși m-am așezat la masa de scris cu intenția de a așterne pe hârtie câteva gânduri despre educație, încă nu sunt sigură cum le voi exprima: dacă-mi voi prezenta reflecțiile lipsite de autoritate, dacă o voi face sub forma unei recenzii a cărții „Cum și de ce (mai) educăm?”[1], scrisă de profesorul Doru Căstăian, ca perspectivă a unei autorități sau dacă voi realiza un melanj între cele două. De ce această nehotărâre? Ei bine, pentru că această carte, inclusiv prefața scrisă de Mihai Maci, redă în mare măsură o concepție, la care subscriu, a ceea ce este, sau ar trebui să fie, educația.
„Nimic în exces” aceasta pare a fi ce mai simplă definiție a moderației ce se regăsea până și în templul din Delphi; adică nici prea mult, nici prea puțin, sau o măsură potrivită. Dar care ar fi măsura potrivită sau ce este o măsură potrivită? Potrivită la ce? Sau la cine? Putem vorbi de o măsură potrivită la tot și la toate?
Michel D. Gordin, On the fringe – Where Science Meets Pseudoscience, Editura Oxford University Press, 2021, New York Pseudoscience is the shadow of science: it is the reflection of the scientific community (p.101) Michel D. Gordin, On the fringe – Where Science Meets Pseudoscience, Știința și pseudoștiința, în fața lumii, un fel de „prinț și cerșetor” … Continue reading Știința și Pseudoștiința – moduri de a înțelege lumea
Nu toate best-sellerurile au viață lungă. Acesta, însă, este diferit. Se poate citi și reciti cu folos. La prima lectură nu-l veți lăsa din mână. Nu se poate lăsa din mână. E o carte perfectă pentru vacanța în care aveți timp de citit. Și e una dintre acele cărți care, cumva, dilată timpul. O veți deschide și veți călători cu ea în Tahiti, cu expediția Endeavour, cu balonul peste Canalul Mânecii, în Alpi sau la Poli, în căutarea Pasajului de Nord-Vest. Vă veți întâlni, în paginile acestei cărți, cu poeți, filosofi și oameni de știință uniți de idealul unei științe care deschide porțile adevărului, binelui și frumosului - de la William Hershel, Humphrey Davys și Michael Faraday la Byron, Shelley și Coleridge. Oamenii care au produs ceea ce poeții numeau „o a doua revoluție științifică”.
„Este demonstrat științific că ...”, expresie atât de frecvent auzită și, din nefericire, pentru mulți suficientă în a acorda credit celor ce preced această formulare. Nimic nu apare, pentru cei mulți, a fi în neregulă sau măcar să stârnească o minimă îndoială, iar asta pentru că, pe o parte recunosc valabilitatea demonstrațiilor riguroase, pe de … Continue reading „Este demonstrat științific că …”
Let's talk about books 