Francisco José de Goya y Lucientes (1746-1828), La Maja vestida (Maja îmbrăcată, circa 1800) O pânză care nu poate fi despărțită de geamăna Maja desnuda. Maja este femininul de la majo, care, ambele provin din Manolo-Manola însemnând frumos, puternic, printr-un proces metonimic (provine din onomastica pieselor de gen, dramoletelor comice și a zarzuelelor; costumația lui Carmen din opera lui Bizet a devenit definitorie). Cumva, în istoria culturală a Spaniei, majismo ajunge să fie sinonim cu felul de a se distra al nobililor care își asumau costumele și viața păturii de jos a societății (astăzi s-ar spune politically correct „apropriere culturală”): se îmbrăcau în costume populare, se desfătau cu mâncăruri populare, adoptau un stil de viață rustic pentru a se distra cu ciobănițe și ciobănași. De aceea, majismo este o temă recurentă în tablourile lui Goya (La cometa, 1779; El majo de la guitarra, 1779; Las majas en el balcón, 1808-1814 și Maja y Celestine en el balcón, o replică la precedentul) Nu sunt simple scene de gen, ci reprezentări simbolice ale unui anumit tip de viață.
Nici cele două majas tolănite pe divan nu sunt niște reprezentări ocazionale. Frumoasa din cele două tablouri este evident aceeași femeie și gurile rele spun că ar fi fost ducesa de Alba cu care Goya avusese o relație amoroasă. Sau una dintre amantele lui Manuel Godoy. Alegeți. Cele două majas au fost pictate în jurul anului 1800. Li s-a spus Gitanes (țigăncile). Cel puțin așa apăreau în inventarul întocmit de comanditarul și primul lor proprietar: Manuel Godoy, prinț de Bassano și de două ori secretar de stat, adică prim-ministru al Spaniei. Un aventurier chipeș, bogat și îndrăzneț. Prinț al Păcii zice-se. Alții ar zice „al alcovului”.
Regina, Maria-Louise de Bourbon, cu care Godoy avusese o relație amoroasă, voia să-l țină departe de amanta lui, Pepita Tudo, și-l căsătorește, de ochii lumii, cu o nepoată bogată, Maria Teresa, al cărei portret a fost pictat de Goya nu odată, așa că înțelegem, privind-o în ochi, de ce Manuel a preferat să-și păstreze în apropiere amanta gitana. Se consideră, pe bună dreptate, că ambele tablouri o reprezintă, de fapt, pe amanta lui Godoy.
Goya ajunsese deja la maturitate artistică. Unii spun, la nebunie. Cu doar câtva timp înainte (1799) publicase o serie de gravuri Caprichos care descriu nebunia lumii (ca și, zece ani mai târziu, Los desastres de la guerra, Dezastrele războiului, între 1810 și 1815), o replică hispanică la gravurile colorate ale lui William Blake. Capriciile lui Goya sunt pline cu personajele caricaturizate ale pânzelor sale. Oamenii simpli cu care-și bea ulcica de vin la crâșma din colțul străzii, dar și persoane importante care l-ar fi putut zdrobi într-o clipă. Poate că nebunia era și un bun alibi în fața acestora, poate că doar așa putea supraviețui presiunii mediului.
Putem descoperi, așadar, în personajele Capriciilor și puțin din Manolo, și ceva din Godoy, Carol al IV-lea, din Maria Teresa sau chiar din Maria Cayetana, ducesă de Alba. Prinși în capriciile majismo-ului și în somnul rațiunii. Toate acestea se întâmplă când Goya dă semne tot mai accentuate de boală (surzea, își pierdea echilibrul, adică părea să aibă boala Ménière; unii spun chiar că era bolnav de demență paranoidă.)
Pe seama acestei boli, (care era poate doar un suprem dispreț față de lumea iluzorie, strălucitoare și ieftină în același timp, față de minciună, trădare și cabală sulfuroasă în care trăia) au fost puse multe dintre lucrările sale de maturitate și bătrânețe. A doua maja (desnuda) este asociată acestei împovărări mintale progresive cu toată tragedia unei lumi volatile și nepăsătoare. Godoy ținea tabloul într-un cabinet secret, alături de o altă celebră doamnă dezbrăcată, Venus a lui Velasquez (La Venus del espejo, acum la National Gallery London). Poate că în budoarul acela era cuibușorul lui de nebunii. Poate îi era teamă de nebunia Inchiziției care zvârcolindu-se în ultimele decenii de existență încă mai mușca din imprudenți. Sau poate că, pur și simplu, voia să aibă toate aceste femei doar pentru el, să le păstreze pentru totdeauna în intimitatea cabinetului. N-a fost să fie.
După ce Godoy a fost înlăturat de la putere, averea lui a fost confiscată de Ferdinand al VII. Cele două tablouri (Velasquez și Goya) au ajuns pe mâinile Inchiziției care le considera obscene, semne ale degradării lumii cupide și venale care-l crease și apoi îl desființase pe marele Godoy. Abia în deceniul patru al secolului XIX tablourile au ajuns pe mâini prietene, la Academia ed Arte Frumoase.
La finalul Expoziției Ibero-americană din 1930, a fost lansată o serie de timbre dedicată comemorării unui secol de la moartea lui Goya. Setul conține 32 de reproduceri între care și trei versiuni (nu diferă decât culoarea de fundal și prețul) reprezentând-o pe Maja desnuda, prima emisiune de timbre cu conținut erotic. La Maja desnuda a ajuns, din cabinetul secret al lui Godoy, pe plicurile tuturor, la prețuri mici, de până la 10 pesetas.
Let's talk about books 