„Este demonstrat științific că …”, expresie atât de frecvent auzită și, din nefericire, pentru mulți suficientă în a acorda credit celor ce preced această formulare. Nimic nu apare, pentru cei mulți, a fi în neregulă sau măcar să stârnească o minimă îndoială, iar asta pentru că, pe o parte recunosc valabilitatea demonstrațiilor riguroase, pe de alta știu că este prea departe de înțelegerea lor limbajul științei, așa că preiau, zic ei, o informație gata rumegată; efortul nu este prea mare, iar aparența cunoașterii pare sclipitoare, doar că este efemeră. Totuși, expresia este o bună perdea de fum pentru manipulatori și o deghizare perfectă pentru pseudo-știință. Exemple pot fi terapiile alternative ca Ayurveda, despre care Deepak Chopra susține că se bazează pe „misticism cuantic”; Chakrele, despre care se spune că ar fi centre energetice, dar cărora nu li s-a putut demonstra nici existența, nici inexistența sau acupunctura care pornește de la teoria cuantelor energetice din corpul uman, sau energia „chi” care nu are vreo legătură cu energia cunoscută la nivel științific și nu a fost vreodată direct observată; acestea se bazează pe autoritatea tradiției străvechi, adică pe ceea ce mai este denumit și ad populum, ce este, de altfel, un bias cognitiv.
Desigur, nu afirm că ori de câte ori auzim această formulare trebuie să respingem cele ce o urmează, ci susțin doar că ar trebui să devenim circumspecți și să încercăm, atât cât ne stă în puterea de a înțelege, să găsim noima celor ce se spun, să încercăm să găsim validitatea afirmațiilor, dar fără a face apel la conexiuni cu surse neștiințifice și nedemonstrabile. Informațiile științifice se leagă de informații științifice, iar orice ancora aruncată dincolo de această arie, este una nesigură, înfiptă în nisipuri mișcătoare.
Știința folosește un limbaj specific, nu tocmai la îndemâna oricui de înțeles. Și totuși, este necesar ca știința să coboare în stradă, să poată fi măcar minim înțeleasă de către omul de rând, iar asta poate fi o acțiune sustenabilă doar dacă, cu pași mărunți și siguri, s-ar face o alfabetizare științifică a oamenilor. Însă, este greu de crezut că cei trecuți de o anumită vârstă se vor apuca dintr-o dată să descifreze limbajul greoi al științei și putem fi convinși că nici cei mai mici nu vor alerga să afle tâlcul științei fără vreo scânteie. Da, alfabetizarea este cremenea ce poate produce scânteia curiozității de a afla ce se află dincolo, este licărul care-ți dă încrederea de a pătrunde întunericul.
Aruncând o privire îndărătul nostru, nu putem să nu observăm cum cunoașterea a început odată cu poveștile. De exemplu, la început a fost mitul ce a concentrat în el primele semnificații ale lumii, a creat o ordine a ei și nu și-a pierdut sensul, ci s-a resemnificat, străbătând timpurile și adaptându-se specificului lor. Curiozitatea îl face pe om să nu considere ceva ca fiind definitiv, mereu găsește întrebări care să-l pună pe drumul căutării de răspunsuri, iar această caracteristică, cred, ar trebui valorificată în încercarea de a aduce știința la îndemâna înțelegerii omului de rând. Astfel, cred că putem vorbi de poveste ca vehicul pentru inițierea în știință a profanului. Desigur, poate apărea întrebarea: cât de multă știință se poate pune într-o poveste? Aș spune că povestea nu trebuie să conțină nici prea mult, nici prea puțin; ea trebuie să conțină doar Abc-ul științei, să fie ca un abac, adică să aibă în ea suficiente elemente care să te ajute să faci operații/conexiuni primare sau cât să stârnească curiozitatea de a continua cercetarea.
Și totuși, cum putem aduce povestea la publicul larg? Desigur, prin ceea ce se numește popularizare, prin răspândirea asumată și responsabilă a științei într-o formă sau alta, cât mai apropiată de nivelul omului aflat dincolo de granița domeniului și, desigur, pe mai multe niveluri de înțelegere. Necesitatea de a face digerabilă informația științifică a fost resimțită de mult timp; așa a făcut, de exemplu, Voltaire când încerca să facă comprehensibile lucrările lui Newton; Iluminismul în genere credea în progres și în puterea rațiunii umane care trebuia dezbrăcată de dogme și prejudecăți, iar integrarea științei în fluxul rațiunii practice a omului era un obiectiv important al vremii și, se pare că, necesitate acestuia a devenit mai stringentă ca oricând.
Let's talk about books 