Popularizare sau manipulare? Cele două culturi și fascinația plauzibilului

Dana Jalobeanu

(Yuval Noah Harari, Sapiens. A brief history of humankind, 2014.)

harariSă începem prin a cădea de acord: Sapiens este o carte bine scrisă, ușor de citit, construită împrejurul unor formulări memorabile. Nu e de mirare că a devenit un best-seller. Este construită după o formulă la modă zilele astea: spune-le oamenilor ce vor să audă, în puține cuvinte și multe imagini. Că omenirea a evoluat porninde la la „bande rătăcitoare de sapienși povestitori.” Vânători și culegători dispuși să creadă în poveștile pe care și le spuneau ei înșiși, povești capabile să „domesticească” mediul și să potențeze colaborarea. Că de atunci încoace evoluția a produs sisteme de credințe și religii din ce în ce mai evoluate, din ce în ce mai încăpătoare (în delimitarea lor), până când, în secolul al XIX-lea, sapiens a înlocuit definitiv transcendentul cu diferite forme de umanism, punându-se definitiv pe sine însuși pe soclul de pe care alungase toți zeii. Că glorificarea omului abia a început și că va continua indefinit, pe măsură ce sapiens va dispărea, înlocuit de diferite forme de trans-umanism, post-umanism și nemurire. Continue reading Popularizare sau manipulare? Cele două culturi și fascinația plauzibilului

Despre potențialul creator al sfârșitului

Dana Jalobeanu

Una dintre cele mai impresionante cărți care mi-au căzut vreodată în mână mi-a apărut în cale într-o seară de toamnă, pe când exploram, fascinată, biblioteca labirintică a Institutului Warburg, de la Londra. Am ridicat-o (cu greu) de la locul ei pe raft, incitată de dimensiunile neobișnuite și legătura originală. Un volum de peste 1000 de pagini despre care auzisem, dar pe care nu-l văzusem niciodată: Istoria lumii, de Walter Raleigh (Historie of the World, London, 1614). O carte pe care puțină lume mai îndrăznește să o citească azi deși, la vremea ei, a fost un best-seller – în ciuda dimensiunilor și a prețului considerabil. Walter Raleigh a fost unul dintre personajele de legendă ale Renașterii – explorator și corsar, actor politic și favorit regal, poet, colonist, comandant de armate, și toate, cumva, în același timp. A scris Istoria lumii în închisoare, în Turnul Londrei, așteptându-și execuția. Continue reading Despre potențialul creator al sfârșitului

Silent revolutions and vocal facts: a new history of the Scientific Revolution, or how modern science came to stay

Dana Jalobeanu

• David Wootton, The Invention of Science: A New History of the Scientific Revolution (New York: Harper Perennial, 2015

51uQozdQQaL._SX328_BO1,204,203,200_Writing, today, on the Scientific Revolution, is one of the most difficult tasks facing the historian of science. Not only because one has to begin by digging through hundreds of thousands of pages of scholarly criticism, but because the existence and the contours of the phenomenon itself are questionable. Not so long ago, a popular book on the same subject famously begun by claiming: “There is no such thing as the Scientific Revolution, and this is a book about it.”[i]

Was science born, discovered or invented in a determinate period in history? Was the advent of science resulting from circumstances which led to points of inflexion, singularities, or a clean break with the past? Are there revolutionary events in the evolution of knowledge, at all? Then, there are the disciplinary questions and allegiances. Is writing about the Scientific Revolution a subject for the historian at all? Or is it, rather, a philosophical enterprise? Does it require a sort of historical and philosophical commitment? (and, if it does, of what kind?). Continue reading Silent revolutions and vocal facts: a new history of the Scientific Revolution, or how modern science came to stay

Cafeneaua filosofică de vineri seara

sufrageria culturala

Cafeneaua filosofică de vineri este locul în care ne vedem să vorbim despre cărți, sau să dezbatem ce a mai apărut pe blog. Destins, cu textul în față, în format de „debate” sau de discuție liberă, la o cafea și o prăjitură, în sufrageria culturală a La petite bouffe, cafeneaua Humanitas din Cotroceni (vezi aici). În fiecare a doua vineri din lună, de la ora 18 (noi vom fi acolo de la 17.30, vom asculta muzică, vom răsfoi cărți și vom pregăti discuția. La ora 18 începem efectiv, deci vă rugăm să nu întârziați).  Continue reading Cafeneaua filosofică de vineri seara

„Cum putem scrie despre Iluminism?” Despre constructivismul iluminist și câteva observații plecând de la o carte a lui Steven Pinker

Veronica Lazăr

  1. Steven Pinker, între Jonathan Israel și Bill Gates

 blakeStudiile despre Iluminism sunt unul din cele mai animate câmpuri intelectuale din câte cunosc – adică din cele mai fertile polemic și mai încărcate de dezbateri metodologice. Aici s-au testat, numai începând cu anii ’60, ca să nu mai vorbim de perioada fierbinte care începe odată cu Revoluția Franceză, nenumărate teorii despre istorie, s-au înfruntat nominaliști istorici cu realiști, postmoderniști cu adepți (reali sau de paie) ai marilor narațiuni despre modernitate, dar, mai ales, s-au concurat mereu și s-au întrepătruns două tipuri diferite de voci – ambele perfect legitime în sine, dar între care ar trebui neapărat distins, și care pot da fiecare rezultate mai bune sau mai proaste: vocea istoricului, a cercetătorului academic al Luminilor, respectiv vocea politică a celui care invocă, printr-un speech act, Luminile ca pe o mitologie. Desigur, uneori cele două voci se reunesc, asumat sau nu, în scrierile aceluiași autor – cum e, de pildă, cazul lui Jonathan Israel. Continue reading „Cum putem scrie despre Iluminism?” Despre constructivismul iluminist și câteva observații plecând de la o carte a lui Steven Pinker

Istoria între ficționalism și propagandă: sau când epicureanismul e prezentat drept principalul competitor al creștinismului

Dana Jalobeanu

(Stephen Greenblatt, Clinamen. Cum a început Renașterea?, traducere de Adina Avramescu, Humanitas, 2014)

greenblattSă zicem că intri într-o librărie și iei într-o doară, din raft, o ediție modernă din clasici. Dialogurile timpurii ale lui Platon. Sau scrisorile lui Epicur. Sau poemul cosmologic al lui Lucrețiu, Despre natura lucrurilor. Examinezi câteva rânduri ale traducerii, te uiți, poate, la aparatul critic. Există însă și șansa să te întrebi: cum a ajuns cartea asta până la noi? Cum a supraviețuit un text vechi de 2000 de ani într-o lume mereu în mișcare, într-o lume în care casele (și cărțile) ard, culturile mor și tot mai multe urme se pierd în negura timpului? Până și limbile în care au fost scrise aceste texte au dispărut, într-un fel. Nu știm precis cum suna greaca veche; și câți mai pot citi, azi, în latină? Continue reading Istoria între ficționalism și propagandă: sau când epicureanismul e prezentat drept principalul competitor al creștinismului

Nu vi se pare că e cam multă lumină?

Dana Jalobeanu

(Steven Pinker, Enlightenment Now: The Case of Science, Reason, Humanism and Progress, 2018)

PinkerÎn zilele în care vă îndoiți că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile, când vă simțiți obosiți, deprimați și simțiți că vă pierdeți încrederea în umanitate, luați cu cafea, noua carte a lui Steven Pinker. Pe post de tonic e excelentă.

Bine scrisă, convingătoare, cu argumente, citate și grafice, cartea Enlightenment Now e un adevărat rezervor de optimism. Primele capitole ne demonstrează deja că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile: lumea în care speranța de viață, avuția globală, sustenabilitatea cresc (chiar spectaculos în cazul bogăției), iar accesul la tehnologie, știință, apă curată și servicii medicale e mai bun ca oricând în trecut. O umanitate tot mai prosperă, mai civilizată și mai educată începe să găsească soluții problemelor aparent insolubile cu care s-au confruntat generații întregi: boala, sărăcia, degradarea mediului, violența. Continue reading Nu vi se pare că e cam multă lumină?