Ochiul, lentila și imaginea: fabuloasa poveste a instrumentului cu care începe lumea modernă

Dana Jalobeanu

(Massimo Bucciantini, Michele Camerota, Franco Giudice, Galileos Telescope: A European Story, translated by Catherine Bolton, Cambridge/MA: Harvard University Press, 2015)

În noaptea de 7 ianuarie 1610, Galileo Galilei face o mare descoperire. O descoperire care îl trimite pe o traiectorie nebănuită. Timp de o săptămână, în acele prime zile din ianuarie, Galileo se angajează în cel mai fenomenal program de cercetare (și descoperire) pe care l-a trăit cineva vreodată. La capătul acestor nopți febrile, cerul înstelat de de-asupra noastră se schimbă iremediabil, ca și știința cerului (astronomia) și știința în genere. Se schimbă și viața descoperitorului: profesorul de matematică își părăsește catedra de la Padova (și studenții) pentru a deveni filosof de curte al marelui duce al Toscanei, și, probabil, cel mai cunoscut autor științific al Europei. Când descoperirile acelei săptămâni sunt în sfârșit publicate, în martie 1610, volumul care le conține este considerat suficient de important pentru a fi trimis pe canale diplomatice suveranilor Europei. La Londra, Roma, Paris și Praga se află în decurs de câteva zile că Galileo Galilei, matematician (și filosof) florentin a văzut pe cer, cu ajutorul unui instrument miraculos, lucruri pe care nu le-a mai văzut nimeni, niciodată. Continue reading Ochiul, lentila și imaginea: fabuloasa poveste a instrumentului cu care începe lumea modernă

Cafeneaua filosofică în 2019

Proiectul cafenelei filosofice continuă și în 2019, iar mai jos găsiți câteva dintre temele de discuție pe care vi le pregătim. Așa cum deja știți, ne întâlnim să vorbim despre cărți – și discutăm informal, cu cărțile în față, despre marile (sau mai micile) întrebări care ne frământă pe toți. Iată ce vom face la următoarele noastre întâlniri:

11 ianuarie
Ce a văzut Galileo? Despre telescop, hărți lunare și „privirea expertă” a filozofului naturii
Vorbitori: Dana Jalobeanu, Grigore Vida; moderator: Ovidiu Babeș
Bibliografie:
– Galileo Galilei, Sidereus Nuncius sau Anunțul stelar, traducere din latină de Gheorghe Stratan, prefață de Franco Giudice, note și postfață de William Shea și Tiziana Bascelli, cronologie, îngrijirea ediției și traducerea prefeței de Smaranda Bratu Elian (București: Humanitas, 2018, colecția „Biblioteca italiană”)
– Massimo Bucciantini, Michele Camerota, Franco Giudice, Galileo’s Telescope: A European Story, translated by Catherine Bolton (Cambridge/MA: Harvard University Press, 2015)
– Lawrence Lipking, What Galileo Saw: Imagining the Scientific Revolution (Ithaca: Cornell University Press, 2014)

25 ianuarie
Prietena noastră filozofia. Ce mai suntem: filozofi sau profesori de filozofie? (filozofie academică versus filozofia pentru toată lumea)
Vorbitori: Gabriel Liiceanu, Dana Jalobeau; moderator: Grigore Vida
Bibliografie:
– Pierre Hadot, „There Are Nowadays Professors of Philosophy, but not Philosophers”, translated by J. Aaron Simmons, notes by Mason Marshall, The Journal of Speculative Philosophy, vol. 19, nr. 3 (2005), pp. 229–237 [Pierre Hadot, Exercices spirituels et philosophie antique (Paris: Albin Michel, 2002), pp. 333–342]
– Gabriel Liiceanu, „Filozofia și paradigma feminină a auditoriului” în Cearta cu filozofia (București: Humanitas, 1992, 1998, 2005)
– Gabriel Liiceanu, Ușa interzisă, ediția a III-a (București: Humanitas, 2016), pp. 18–28 (15 mai 2001), pp. 36–39 (28 mai 2001), pp. 303–309 (3 mai 2002)
– Gabriel Liiceanu, „În loc de prefață: «Mările calde ale vieții»” în Continentele insomniei (București: Humanitas, 2017)

8 februarie
Anulat

22 februarie
La ce e bună istoria filosofiei?
Vorbitori: Nora Grigore, Răzvan Ioan, Iovan Drehe, Grigore Vida; moderator: Dana Jalobeanu
Bibliografie
– Daniel Garber, „What’s Philosophical about the History of Philosophy”, în Tom Sorell & G.A.J. Rogers, Analytic Philosophy and History of Philosophy (Oxford: Clarendon Press, 2005), pp. 129–146
– Yves Charles Zarka (dir.), Comment écrire l’histoire de la philosophie? (Paris: PUF, 2001)

1 martie
Când filosofia și matematica se întâlnesc
Vorbitori: Liviu Ornea, Dana Jalobeanu; moderator: Grigore Vida
Bibliografie:
– Platon, Menon, traducere de Petru Creția și Liana Lupaș în Platon, Opere, vol. II (București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1976), pp. 352–432 + anexa din Platon, Opere complete, ediție îngrijită de Petru Creția, Constantin Noica și Cătălin Partenie, vol. II (București: Humanitas, 2002), pp. 415–417
– Paolo Zellini, Matematica zeilor și algoritmii oamenilor, traducere de Liviu Ornea (București: Humanitas, 2018)

8 martie
Despre prietenie: stoici, epicureici și urmașii lor
Vorbitori: Andrei Cornea, Filotheia Bogoiu; moderator: Dana Jalobeanu
Bibliografie:
Epicur și epicureismul antic, ediție îngrijită de Andrei Cornea (București: Humanitas, 2016)
– Seneca, Scrisori către Luciliu, traducere de Gheorghe Guțu (București: Editura Științifică, 1967) sau Seneca, Epistole către Lucilius, 2 vol., traducere de Ioana Costa (Iași: Polirom, 2007–2008)
recenzie de Dana Jalobeanu la James Romm, Dying Every Day: Seneca at the Court of Nero (New York: Knopf, 2014)
–  recenzie de Dana Jalobeanu la Martha C. Nussbaum, The Therapy of Desire. Theory and Practice in Hellenistic Ethics (Princeton: Princeton University Press, 1994)

22 martie
Giordano Bruno: poetică, cosmologie și erezie
Vorbitori: Smaranda Bratu Elian, Dana Jalobeanu; moderator: Grigore Vida
Bibliografie:
– Giordano Bruno, Despre eroicele avânturi, traducere de Smaranda Bratu Elian în Giordano Bruno, Opere italiene, vol. VI (București: Humanitas, 2009)
– Frances A. Yates, Giordano Bruno and the Hermetic Tradition (London: Routledge and Kegan Paul, 1964)
– Ioan Petru Culianu, Eros și magie în Renaștere. 1484, traducere de Dan Petrescu (București: Nemira, 1994)

29 martie
Newton versus Leibniz: Corespondența dintre Leibniz și Samuel Clarke
Vorbitori: Sorin Costreie, Dana Jalobeanu; moderator: Grigore Vida
Bibliografie:
Culegere de scrisori schimbate între Leibniz și Clarke cu privire la Dumnezeu, la suflet, la spațiu, la durată etc. (1715–1716) în G.W. Leibniz, Opere filozofice, traducere de Constantin Floru, studiu introductiv de Dan Bădărău (col. „Clasicii filosofiei universale“; București: Editura Științifică, 1972)
– Ezio Vailati, Leibniz și Clarke. Corespondența filozofică, traducere de Alexandru Lupașcu (București: Editura Tehnică, 2000) [Ezio Vailati, Leibniz & Clarke: A Study of their Correspondence (New York: Oxford University Press, 1997)]

Intrarea la cafeneaua filosofică este liberă, dar, cum numărul de locuri este limitat, vă rugăm să vă înscrieți trimițând un email la info@lapetitebouffe.ro. De asemenea, dacă doriți acces la bibliografia mai „esoterică” sau mai greu de găsit ne puteți scrie un mesaj pe această pagină (sau pe facebook).

Străinii din Callipolis (4): Aporiile tiranicidului

Iovan Drehe

 

xenophanes_in_thomas_stanley_history_of_philosophyXenofan (cca. 570 î.e.n. – cca. 475 î.e.n.) a plecat în lume la vârsta de 25 de ani. Periplul său prin cetăţile greceşti de la soare apune a urmat, cel mai probabil, căderii Colofonului sub perşi, pe atunci „când a năvălit Medul”, nenorocire datată în 540 î.e.n., când Harpagos, generalul căruia, după Herodot, Cirus cel Mare i-ar fi datorat ascensiunea la tron, a cucerit oraşul. După spusele lui Lucian de Samosata, Xenofan ar fi trăit  91 de ani, iar după grămăticul Censorinus, în De Die Natali (XV, 3), peste 100 de ani. El însuşi ar fi compus texte autobiografice în jurul vârstei de 92 de ani spunând (Diogene Laertios, Despre vieţile şi doctrinele filosofilor, IX, 19) că era în pribegie de 67 de ani. În tot acest timp ar fi trecut prin colonia Zancle (Messina din 480 î.e.n.), ar fi participat la întemeierea Eleei şi apoi ar fi ajuns pentru scurt timp şi în Catania, o colonie calcidică. Către sfârşitul vieţii ar fi ajuns la curtea tiranului Hieron al Siracuzei, cel care a reuşit să-i înfrângă pe etrusci în bătălia navală de la Cumae (474 î.e.n.). Acest tiran este recunoscut în istorie drept unul dintre primii inovatori în chestiuni mai securistice fiindcă şi-ar fi organizat un serviciu secret. Curiozitatea extinsă a tiranului era asigurată, întreținută și hrănită de către „iscoditoarele” şi „ascultătorii” pe care tiranul îi detaşa la diversele întruniri particulare ale elementelor duşmănoase, după cum ne spune Aristotel în Politica (VI, 11).

Continue reading Străinii din Callipolis (4): Aporiile tiranicidului

Străinii din Callipolis (3): În râul politicii nu trebuie să te cufunzi nici măcar odată…

Iovan Drehe

 

Johannes_Moreelse_-_Heraclitus_-_Google_Art_Project           …pentru că te poţi afunda atât de mult, încât nici o armată de scufundători din Delos nu te mai regăsesc. Acest lucru i-a fost poate familiar şi lui Heraclit (cca. 535 î.e.n. – cca. 475 î.e.n.), cunoscut în lumea greacă drept Obscurul sau „Filosoful care plânge”, fiind renumită dispoziţia sa melancolică vizavi de interacţiunile cu semenii săi concitadini. Aceştia din urmă erau locuitorii uneia dintre cele mai cunoscute oraşe-metropolă din Liga Ioniană, Efes.

Continue reading Străinii din Callipolis (3): În râul politicii nu trebuie să te cufunzi nici măcar odată…

Străinii din Callipolis (2): Când iubitorii de înţelepciune din Milet nu aveau răgaz pentru a se mira în stele

Iovan Drehe

Heraclide din Pont, filosof platonician de secol IV î.e.n., ridiculizat de contemporani prin numele de Pompicus, după unii scriitori din antichitate autor de contrafaceri literare sub numele de Thespis, care a ameţit istoricii afirmând în tratatul său despre suflet că Roma este un oraş grecesc, ar fi fost, după Diogene Laertios, cel care a spus că Thales (cca. 624 – cca. 546 î.e.n.) a fost o persoană retrasă, fără interes de implicare în chestiuni de stat. Dar să presupunem că nu aşa ar fi stat lucrurile şi că pentru ceea ce urmărim acum am prefera să credem cele scrise în continuare de Diogene: aflăm că, de fapt, Thales s-a implicat nu numai în treburile obşteşti, ci şi în cele extra-obşteşti. Dar înainte de faptele lui Thales, câteva elemente contextuale:

Median_Empire

Continue reading Străinii din Callipolis (2): Când iubitorii de înţelepciune din Milet nu aveau răgaz pentru a se mira în stele

Străinii din Callipolis (1)

Iovan Drehe

„Și când lucrurile stau astfel, se mai preamărește acea vestită părere a lui Platon, care spune că statele vor fi fericite atunci când vor fi cârmuite de filozofi sau dacă cârmuitorii de state vor fi filozofi?!! Ba, dacă cercetezi istoria, vei constata că cea mai mare pacoste pentru o țară e să încapă pe mâna unui prost filozof sau a unui suveran maniac de literatură.”

(Erasmus, Elogiul nebuniei sau Cuvântare spre lauda prostiei, traducere și note de Șt. Bezdechi, studiu introductiv de Constantin I. Botez, ilustrații după Hans Holbein, Editura Științifică, 1959, p. 33)

598px-Marcus_Aurelius_Distributing_Bread_to_the_People_1765_Joseph-Marie_Vien            Platon este poate primul filosof de la care ne-a rămas dovada unui proiect politic explicit. În contrast cu el, se crede că maestrul său, Socrate, ar fi considerat că filosofii trebuie să se țină departe de chestiunile publice în general și de cele politice în particular. În textul lui Erasmus, Prostia (sau Nebunia) atinge la un moment dat și această problemă, a guvernării statelor de către înțelepții filosofi. La prima vedere, nu am avea tendința să luăm aceasta în serios, dar implicarea filosofilor în politică, fie direct prin ocuparea anumitor funcții (de exemplu, Imperiul Roman a fost la un moment dat – 161-180 e.n. – cârmuit de un filosof stoic, Marc Aureliu), fie indirect, prin influența pe care o au scrierile lor (să ne gândim doar la consecințele avute de scrierile lui Karl Marx), ar trebui să ne medităm mai mult în această privință. Este oare un lucru bun ca filosofii să se implice în viața cetății, este prudent ca actorii politici să le ofere vreo formă sau alta de autoritate prin care să influențeze mersul lucrurilor? E de la sine înțeles că mai degrabă ar trebui să vedem în prealabil de unde vine fiecare dintre acești filosofi, ce îl recomandă, ce anume dorește să facă.

Continue reading Străinii din Callipolis (1)

Străinii din Callipolis

1200px-francesco_hayez_028

Străinii din Callipolis 1 – Introducere

Străinii din Callipolis 2 – Când iubitorii de înțelepciune din Milet nu aveau răgaz pentru a se mira în stele

Străinii din Callipolis 3 – În râul politicii nu trebuie să te cufunzi nici măcar odată…

Străinii din Callipolis 4 – Aporiile tiranicidului

Străinii din Callipolis 5 – Armonii și dizarmonii în muzica guvernării cetății

Străinii din Callipolis 6 – Despre zei, filosofi și procese

Străinii din Callipolis 7 – Râs și batjocură în ambianță politică

Străinii din Callipolis 8 – Învățători, xiloglosiști și diplomație

Străinii din Callipolis 9 – Peștele torpilă pe uscat

Străinii din Callipolis 10 – Himera filosofului-rege (I)

Străinii din Callipolis 11 – Himera filosofului-rege (II)

Străinii din Callipolis 12 – Himera filosofului-rege (III)