Despre raționalitate, pe larg

Marcus Knauff și Wolfgang Spohn (eds). The Handbook of Rationality, M.I.T. Press, 2021.

[articol disponibil de asemenea pe blogul autorului]

Studiul raționalității este o provocare interesantă (și o problemă controversată) a timpurilor pe care le trăim. Despre raționalitate ne vorbesc cărți de popularizare recente (și de succes) (traduse, de altfel, și în limba română). Evenimentele curente (scriu aceste rânduri în timpul agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei) au născut în mod legitim îngrijorări despre raționalitatea unora dintre actorii politici relevanți. Mai general, valul recent de populism, polarizare și extremism din diverse societăți contemporane a contribuit la apariția unor indoieli privind validitatea unor aspecte semnificative ale teoriilor despre natura și (mai ales) despre limitele raționalității umane.

Pentru autorul acestor rânduri (matematician prin formație; informatician prin afiliere instituțională; eclectic din punct de vedere al preferințelor și preocupărilor științifice) interesul pentru raționalitate este unul natural: în fond dacă vrem să creăm inteligență artificială trebuie să înțelegem mai întâi ce este inteligența. Și, chiar dacă inteligența nu coincide neapărat cu raționalitatea, cu greu se poate nega faptul că cele două concepte sunt cumva înrudite. De aceea am folosit pretextul unei apropiate zile de naștere pentru a cumpăra volumul ”The Handbook of Rationality”, apărut în ultimele zile ale lui 2021, carte despre care vreau să vă povestesc.

O să amân pentru moment discuția conținutului cărții ca să discut mai întâi despre …. carte (ca obiect). Nu a fost un ”cadou” ieftin – am plătit, cu tot cu transport, 160 de euro – dar pentru tomuri de aceste dimensiuni plăcerea de a le ține în mână și a le răsfoi nu poate fi replicată cu niciun e-reader, fie el și unul de 13 inci, precum cel pe care îl folosesc pentru a citi articole științifice.

Primele impresii ? E un volum … impunător, probabil dintre cele mai mari pe care le am în bibliotecă. Dimensiunile acestea neobișnuite au permis reducerea grosimii volumului. Lucru foarte util – ”Handbook of Rationality” se deschide și se citește ușor în poziții comode, lucru pe care nu prea îl pot spune despre alte handbook-uri pe care le am în bibliotecă (Handbook of Theoretical Computer Science, Handbook of Combinatorics). Și dacă de calitatea hârtiei mă pot plânge întrucâtva (da, se întâmplă așa ceva și la case ”mari” precum M.I.T. Press: fără să fie neapărat rea, nu este totuși una excelentă), mă declar încântat, la o primă vedere, de conținut.

Ar fi neserios din partea mea să pretind că am parcurs cu creionul în mână – singurul mod profesionist, după mine – toate cele 862 de pagini. Așa încât tot ce doresc să fac în continuare e să consemnez câteva impresii.

În primul rând, o precizare: o carte de acest tip nu este un manual, nu o poți folosi ca suport de curs – scopul ei este mai curând să te orienteze în domeniu, să îți spună care sunt problemele și direcțiile de cercetare importante, să-ți ofere suficiente concepte, informații și referințe pentru a-ți face navigarea prin literatura relevantă mai simplă și mai completă. ”Handbook of Rationality” se achită (în opinia mea) admirabil de această sarcină.

Volumul este organizat în jurul a patru teme mari: Origins and Key Issues of Rationality, Theoretical Rationality, Practical Rationality, Facets of Rationality. Fiecare temă conține mai multe secțiuni (sunt în total 15 în carte), fiecare secțiune fiind compusă din mai multe capitole (în total 65, plus introducerea – cuprinsul complet îl puteți consulta aici). Numărul mare de capitole sugerează existența unei mari varietăți de teme și abordări – și așa se și întâmplă. Deloc surprinzător, preferințele mele se îndreaptă spre articolele venind din zona logicii, a teoriei deciziei și teoriei jocurilor – sunt destule capitole de acest tip, incluzând unele pe subiecte care nu-mi sunt familiare, de exemplu cele despre formalizarea logică a argumentelor juridice. Sunt însă poate la fel de interesat de aspectele experimentale și psihologice ale teoriilor menționate mai sus. M-am bucurat, prin urmare, să citesc despre abordările de tip dual-process (în sensul popularizat de Daniel Kahneman) ale raționamentelor deductive (capitol semnat de Karl Christoph Lauer), despre ”logici naturale” (sub semnătura lui David O’Brien), capitolul despre modele mentale sau cel scris de Keith Stanovich și coautorii despre legătura dintre raționalitate și inteligență. Incitante pot fi, pentru cel ce citește prima dată așa ceva (și nu se sperie de formalismul matematic) și ideile lui Judea Pearl despre cauzalitate sau cele șapte (!) capitole despre raționamentele de tip probabilist. Mie însă, mărturisesc, conținutul acesta mi-e ceva mai familiar.

Raționalitatea este o temă interdisciplinară, iar lucrul acesta este reflectat din plin de lista autorilor: printre semnatarii de care auzisem anterior ai articolelor din volum există destui informaticieni (Johan van Benthem, Sonja Smets, Hans van Ditmarsch, Didier Dubois, Henri Prade, Gabrielle Kern-Isberner, Judea Pearl, Marco Ragni), dar și filosofi (John Broome, Ruth Byrne, Stephan Hartmann, Oliver Roy, John Horty), psihologi/specialiști în științe cognitive/antropologi (Jonathan Evans, Philip Johnson-Laird, Keith Stanovich, Nick Chater, Mike Oaksford, Ralph Hertwig, Leda Cosmides, John Tooby), economiști (Till Grüne-Yanoff, Andres Perea, Sanjit Dhami, Jason M. Alexander), sociologi (Werner Raub).

[O scurtă digresiune: lista de nume avansată mai sus nu își propune să intimideze, și nici să ”semnalizeze” implicit în vreun fel propria competență. Nu sunt un expert în raționalitate – perspectiva mea este cea a unui outsider relativ informat. Unul care are suficientă experiență științifică în cercetare pentru a fi (de multe ori) ajutat de instinct în judecarea importanței unor rezultate. Un outsider care are ambiția de a deveni insider, dar care a început abia recent să publice pe teme de acest gen – vezi lucrarea publicată anul trecut (și prezentarea video asociată) despre jocuri kantiene.]

Nu știu dacă ”de vină” e familiaritatea cu unele din temele tratate, sau calitatea numelor menționate mai sus. Cert este că impresia generală pe care am avut-o răsfoind volumul a fost una de claritate și coerență tematică și stilistică. Pentru a vă putea forma singuri o părere vă ofer un capitol disponibil gratuit (legal) pe internet și scris de Johan van Benthem, Fenrong Liu și Sonja Smets despre aspectele logice și computaționale ale raționalității și un altul (scris de Sanjeet Khemlani) despre aspectele psihologice ale raționamentelor silogistice. Cu precizarea că (în mod curios) tipografia pare să conteze – lectura lor în varianta apărută în volum mi s-a părut în mod semnificativ mai atractivă, vizual vorbind, decât cea a acestor preprinturi.

Pe lângă natura comprehensivă a volumului și calitatea perspectivelor oferite de experții pomeniți, ce altceva mi s-a părut notabil la ”Handbook of Rationality” ?

  • selecția editorială și structura volumului mi se par bine gândite, și sunt motivate (după mine) destul de convingător în introducerea semnată de editori. Cu toată diversitatea de perspective, imaginea pe care o oferă volumul este una unitară, una care reușește să ”spună o poveste” și să transmită cititorului câte ceva din interesul intelectual și emulația existentă în jurul studiului raționalității.
  • numeroase nume relevante (dar care nu se regăsesc în lista autorilor) au contribuit servind ca referenți – o astfel de listă îi include, între alții, pe Eddie Dekkel, Peter Gärdenfors, Itzhak Gilboa, Anthony Gillies, Herbert Gintis, Hugo Mercier, Keith Stenning, Jakub Szymanik, Raimo Tuomela, Paul Weirich, Gregory Wheeler, Kevin Zollman. Cu referenți de acest calibru am deplină încredere în calitatea volumului.
  • cu mici excepții rolul pe care îl joacă formalismul matematic este unul limitat, lucru pe care îl socotesc pozitiv pentru lizibilitatea generală a volumului. E adevărat, scriu asta din perspectiva unui om de știință care formulează și demonstrează teoreme. Există însă suficiente titluri care pot suplini această lipsă relativă a aparatului matematic: dacă vreau să aflu, de exemplu, mai multe detalii despre teoria epistemică a jocurilor am la îndemână cartea lui Andres Perea. Ceea ce așteptam în primul rând de la acest volum era o privire de ansamblu – volumul pe care îl recenzez mi-o oferă.
  • Nu în ultimul rând, ”Handbook of Rationality” promite să-și atingă scopul pentru care am cumpărat-o – acela de a-mi lărgi orizonturile. De aceea secțiuni precum Aspects of Social Rationality, care tratează teme precum epistemologia socială, raționalitatea colectivă sau raționalitatea în comunicare se vor bucura (pe viitor) de atenția mea deosebită.

Câteva cuvinte și despre cei care s-ar putea să fie dezamăgiți de lectura volumului:

  • Orice carte de acest tip se adresează unui anumit public. În cazul de față o lectură productivă a volumului presupune, probabil, o viziune analitică (dacă nu de-a dreptul științifică) asupra problematicii raționalității. Nu știu ce spune lectura volumului unor cititori cu interese în zona filosofiei continentale: autorul acestor rânduri își mărturisește senin incompetența apropo de (și lipsa de apetență pentru) acest gen de lecturi. Intuiesc totuși faptul că un astfel de cititor ar putea fi nemulțumit de modul în care sunt tratate anumite teme, mai ales cele filosofice. Dar asta este, cred, o problemă mai generală – legată de divorțul dintre filosofia continentală și cea analitică – și nu cred că poate fi imputată în mod special volumului în discuție.
  • Compromisul făcut pentru a limita volumul la un număr rezonabil de pagini, acela de a controla dimensiunea capitolelor, poate fi frustrant pentru cei interesați de tratarea mai în detaliu a unor anumite subiecte. Un exemplu este economia comportamentală – e adevărat, volumul discută mai multe subiecte relevante (despre euristici și prejudecăți, despre teoria perspectivelor sau despre raționalitate mărginită). Spațiul acordat acestor capitole este, totuși, limitat, iar unora prezentările incluse s-ar putea să li se pară insuficiente. Pentru acești cititori un volum ”concurent” aproape la fel de recent, ”The Routledge Handbook of Bounded Rationality”, cu o listă de autori la fel de impresionantă, destui dintre ei comuni cu volumul de față (și, din păcate, cu un preț la fel de mare) ar putea constitui o alternativă de luat în seamă.
  • Există teme a căror absență din volum poate fi regretată de unii cititori. Două exemple: raționalitatea animală (cartea nu are contribuții de la biologi) respectiv raționalitatea în științe politice și relații internaționale. Poate cea mai curioasă absență este însă, mi se pare, inexistența unui capitol special dedicat emoțiilor, rolului strategic pe care îl joacă acestea și interacțiunii lor cu raționalitatea.
  • Deloc în ultimul rând, s-ar putea ca cei mai mulți dezamăgiți de volum să provină din rândul celor interesați mai curând de detaliile tehnice (logice, matematice și computaționale) ale modelării raționalității. Probabil că aceasta este cea mai mare lipsă a volumului de față – cititorul nu va găsi prea multe amănunte tehnice, de exemplu, despre Inteligența Artificială, despre modele computaționale ale cogniției de tip SOAR sau ACT-R, despre anumite logici nonmonotone/nonstandard (de exemplu logica justificării), despre raționalitate în sisteme multiagent și multe alte teme similare. Cititorii acestei recenzii își pot face o impresie despre progresele pe care metodele computaționale le-au făcut în înțelegerea inteligenței urmărind o prezentare video (după mine fascinantă) a lui Tom Bolander (profesor de informatică la Universitatea Tehnică din Danemarca) privind implementarea unor aspecte ale raționalității într-un robot.
  • S-ar putea argumenta, de altfel, că unele rezultate tehnice oferă noi perspective filosofice asupra modelelor cognitive, perspective care n-ar trebui să lipsească dintr-un astfel de volum. Un exemplu este impactul complexității computaționale asupra adecvării modelelor cognitive – o referință recomandată este lucrarea lui Iris van Rooij ”The Tractable Cognition Thesis” (van Rooij este amintită în treacăt în introducere). Cred de fapt că matematicienii și informaticienii s-ar putea gândi cu folos la editarea unei cărți cu un titlu gen Handbook of Mathematical and Computational Rationality. Un astfel de volum ar fi un companion perfect pentru cel de față, mai ales că rezultatele nu lipsesc, și ar merita cunoscute mai pe larg. Lipsa lor din volumul de față este, însă, una de înțeles: subiectul acestei cărți este, în fond, raționalitatea umană, nu cea artificială.

În concluzie: o tendință supărătoare a multor edituri cu profil academic este de a edita volume cu nume de tip ”Handbook of …”, cărți scumpe și care de multe ori nu își merită numele, fiind simple colecții de articole, păcălindu-și astfel cumpărătorii. Nu e deloc cazul volumului de față: numele ”Handbook of Rationality” este unul foarte ambițios, dar pe deplin meritat. Dacă sunteți interesați de acest subiect și volum chiar și după lectura criticilor/nuanțărilor de mai sus atunci vi-l recomand cu căldură.

One thought on “Despre raționalitate, pe larg

  1. Foarte interesant desi tinteste un public inalt specializat interdisciplinar. Merita luat la cunostinta. Multumiri.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s