Istoria între ficționalism și propagandă: sau când epicureanismul e prezentat drept principalul competitor al creștinismului

Dana Jalobeanu

(Stephen Greenblatt, Clinamen. Cum a început Renașterea?, traducere de Adina Avramescu, Humanitas, 2014)

greenblattSă zicem că intri într-o librărie și iei într-o doară, din raft, o ediție modernă din clasici. Dialogurile timpurii ale lui Platon. Sau scrisorile lui Epicur. Sau poemul cosmologic al lui Lucrețiu, Despre natura lucrurilor. Examinezi câteva rânduri ale traducerii, te uiți, poate, la aparatul critic. Există însă și șansa să te întrebi: cum a ajuns cartea asta până la noi? Cum a supraviețuit un text vechi de 2000 de ani într-o lume mereu în mișcare, într-o lume în care casele (și cărțile) ard, culturile mor și tot mai multe urme se pierd în negura timpului? Până și limbile în care au fost scrise aceste texte au dispărut, într-un fel. Nu știm precis cum suna greaca veche; și câți mai pot citi, azi, în latină? Continue reading Istoria între ficționalism și propagandă: sau când epicureanismul e prezentat drept principalul competitor al creștinismului

Kafka și protestul finitudinii umane

Vasile Visoțchi

(Franz Kafka, Metamorfoza: integrala prozei antume, Humanitas, 2017)

metamorfoza_humanitas_visotki

Volumul de față cuprinde, așa cum transpare și din titlu, întreaga proză antumă a lui Kafka în admirabila traducere a lui Mircea Ivănescu, însoțită de notele traducătorului. Forța acestor texte, care nu vor doar să delecteze cititorul, poate consta în stabilirea unei complicități, a unei camaraderii, care să facă din lectură un gest subversiv. Aceasta e cu atât mai imperios, cu cât timpurile în care minciuna și înșelăciunea sunt la ordinea zilei ne predispun să ne aliniem cu un autor, cu care să putem lupta împreună. Că acesta este și cazul lui Kafka, că el poate fi un astfel de autor, voi încerca să o arăt prin câteva scurte note de lectură.

Continue reading Kafka și protestul finitudinii umane

„Am explicat asta, deja, în repetate rânduri, dar, se pare, în zadar”: Noi eseuri despre Frege

Rareș Fogaș

(Bengtsson, Gisela, Säätelä, Simo, Pichler, Alois (Eds.) – New Essays on Frege. Between Science and Literature. Springer. 2018)

coperta new essays on frege„Este de-a dreptul scandalos că știința încă e confuză cu privire la natura numărului. Nu ar fi atât de grav dacă pur și simplu nu ar exista o definiție general acceptată a numărului, în cazul în care ar exista măcar un acord de fond. Dar știința încă nu a decis dacă un număr este o colecție de lucruri sau o figură desenată cu creta pe tablă de către mâna unui om, dacă este de natură mentală și este sarcina psihologiei să ne informeze despre originea lui sau dacă este o construcție de natură logică, dacă este creat și, eventual, va dispărea sau dacă este etern. Nu este scandalos?”[i]

Continue reading „Am explicat asta, deja, în repetate rânduri, dar, se pare, în zadar”: Noi eseuri despre Frege

A vorbi prostii

Iovan Drehe

(Harry G. Frankfurt, On Bullshit, Princeton: Princeton University Press, 2005; Harry G. Frankfurt, On Truth, New York: Alfred A. Knopf, 2006)

On Bullshit - cover

Unora dintre noi ne place să credem că avem deja un anumit grad de imunitate atunci când suntem expuși discursului unor persoane care ne inundă cu un tsunami de afirmații mai mult sau mai puțin aberante. Exemple în această privință pot fi identificate de aproape oricine, în funcție de ceea ce și-ar imagina că ar fi de fapt adevărat. Atunci când suntem în situația de a asculta astfel de persoane, ne dăm seama că nu avem de-a face cu simple minciuni, ci cu un discurs construit printr-o complexă întrețesere de adevăruri cu minciuni. Filosoful american Harry G. Frankfurt vorbește despre acest fenomen într-un eseu publicat în 1986, On Bullshit. De atunci, textul a fost publicat din nou de Princeton University Press în 2005, urmând ca la un an după, autorul să publice o lucrare complementară, On Truth (Alfred A. Knopf, 2006). Acestea sunt sursa rândurilor ce urmează.

Continue reading A vorbi prostii

Nu vi se pare că e cam multă lumină?

Dana Jalobeanu

(Steven Pinker, Enlightenment Now: The Case of Science, Reason, Humanism and Progress, 2018)

PinkerÎn zilele în care vă îndoiți că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile, când vă simțiți obosiți, deprimați și simțiți că vă pierdeți încrederea în umanitate, luați cu cafea, noua carte a lui Steven Pinker. Pe post de tonic e excelentă.

Bine scrisă, convingătoare, cu argumente, citate și grafice, cartea Enlightenment Now e un adevărat rezervor de optimism. Primele capitole ne demonstrează deja că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile: lumea în care speranța de viață, avuția globală, sustenabilitatea cresc (chiar spectaculos în cazul bogăției), iar accesul la tehnologie, știință, apă curată și servicii medicale e mai bun ca oricând în trecut. O umanitate tot mai prosperă, mai civilizată și mai educată începe să găsească soluții problemelor aparent insolubile cu care s-au confruntat generații întregi: boala, sărăcia, degradarea mediului, violența. Continue reading Nu vi se pare că e cam multă lumină?

A vorbi prostii

Iovan Drehe

(Harry G. Frankfurt, On Bullshit, Princeton: Princeton University Press, 2005; Harry G. Frankfurt, On Truth, New York: Alfred A. Knopf, 2006)

On Bullshit - cover

Unora dintre noi ne place să credem că avem deja un anumit grad de imunitate atunci când suntem expuși discursului unor persoane care ne inundă cu un tsunami de afirmații mai mult sau mai puțin aberante. Exemple în această privință pot fi identificate de aproape oricine, în funcție de ceea ce și-ar imagina că ar fi de fapt adevărat. Atunci când suntem în situația de a asculta astfel de persoane, ne dăm seama că nu avem de-a face cu simple minciuni, ci cu un discurs construit printr-o complexă întrețesere de adevăruri cu minciuni. Filosoful american Harry G. Frankfurt vorbește despre acest fenomen într-un eseu publicat în 1986, On Bullshit. De atunci, textul a fost publicat din nou de Princeton University Press în 2005, urmând ca la un an după, autorul să publice o lucrare complementară, On Truth (Alfred A. Knopf, 2006). Acestea sunt sursa rândurilor ce urmează. Continue reading A vorbi prostii

Tiranul și oglinda

Dana Jalobeanu

(James Romm, Dying Every Day: Seneca at the Court of Nero, Knopf, 2014)

SenecaA scris adevărate imnuri închinate prieteniei, generozității, curajului. A vorbit despre datoria de a fi umani, binevoitori, darnici și îngăduitori – dincolo de diviziunile de clasă, avere, rasă, gen. Cititori entuziasmați descoperă în scrierile lui o pedagogie a înfrânării; o filosofie a datoriei; o psihologie cognitivă avant la lettre, care ne propune să înțelegem rațional elementele degradante și umilitoare ale condiției umane. Pliniu cel Bătrân îl numea princeps eruditorum – prințul înțelepților. Tacitus, însă, și Dio Cassius, îi spuneau altfel: învățătorul tiranului. Tiranul în cauză era Nero, căruia Seneca i-a predat retorică și istorie și i-a fost aproape în anii de formare…. dar și câțiva ani (buni) mai târziu, până când tiranul i-a ordonat să se sinucidă (în ceea ce este considerată, și azi, cea mai spectaculoasă scenă de sinucidere a antichității, relatată pe larg de Tacitus, în Anale). A fost amicus principiis, sfătuitor și consilier; a fost senator și consul într-o Romă care scăpase de nebunia sadică a unui Caligula pentru a da de nebunia paranoidă a lui Nero. Și a rămas o enigmă. Pentru contemporani, pentru discipoli… și pentru generații întregi de admiratori și detractori, până în ziua de azi. Cine a fost, de fapt, Lucius Aeneus Seneca? Continue reading Tiranul și oglinda