Jurnal hanseatic. Episodul 4. Orașul verde

Hamburg a fost un oraș industrial începând poate chiar cu secolul al XVII-lea, sigur cu secolul al XVIII-lea. E, până la urmă, un port situat la aproape 100 de km de mare. Estuarul Elbei a fost modificat în mod repetat. S-au construit canale, insule, sisteme de încărcare și descărcare rapidă a marilor nave comerciale. Și acum, cerul din sudul orașului este acoperit, literalmente de „macarale” de toate dimensiunile.

În același timp, vezi peste tot preocuparea de a face din acest oraș industrial un oraș verde. Lacuri, canale, parcuri, zone verzi cu nemiluita. Am aflat că o lege din anii 60 protejează cursurile de apă și le face spațiu public. Construcțiile noi sau vechi se opresc la câteva zeci de metri de oglinda apei. Pe mal sunt grădini, piste de biciclete, parcuri și zone de plimbare. Cu flori și copaci peste tot (și, dacă te uiți la vârsta copacilor vezi că avem de-a face cu mai multe generații de cetățeni care și-au iubit orașul).

Ce m-au impresionat însă sunt zonele verzi din locuri imposibile – pe sub autostradă sau sub nodurile de trafic și cale ferată sunt ascunse mici grădini sau ochiuri de apă cu zone verzi împrejur. În mijlocul centrului vechi (ce a mai rămas din el) a fost odată o grădină botanică. A fost bombardată și distrusă iar în 1944 s-a construit acolo un mare adăpost anti-aerian care n-a fost niciodată terminat. Ce-au făcut oamenii pe locul lui? O grădină scufundată – terase întregi de flori și plante exotice, niște sere, un lac, mii și mii de tufișuri de hibiscus. Care, acum, sunt toate înflorite.

Ești în mijlocul orașului, dar nu-l auzi, nici nu-l vezi. Treci pe sub câte un pod și-ți trebuie prezență de spirit să vezi că acolo deasupra e mare trafic. Dedesubt sunt fântâni și pârâiașe care cad în cascadă printre tufișuri înverzite.

Și, desigur, sunt piste de biciclete peste tot – indiferent de arteră, pe fiecare parte. Unde drumul e mai îngust, mașinile stau frumos la coadă după bicicliști. Pe potecile de lângă canal, bicicliștii stau la coadă după pietoni. Din loc în loc e câte-un semn de circulație care conține un singur cuvânt „Respekt”.