Dana Jalobeanu
Hamburg n-a fost niciodată pe lista destinațiilor mele. Deși am ajuns aici, cu ceva ani în urmă, la bordul unui feribot care venea de la Copenhaga. N-am văzut, atunci, decât portul și gara. N-am crezut că voi ajunge să mă mut aici pentru câteva luni. La Hamburg Institute of Advanced Studies.

Un loc parcă special construit pentru oameni ca mine. Unde totul e făcut parcă intenționat în așa fel încât să îți creeze condiții să lucrezi. Primești un birou spațios, cu un ecran mare, ai la dispoziție o sală de seminar și aparatură de video-conferință; discuții săptămânale cu alți oameni ca tine … și cafea gratis. Dar și multe alte lucruri – un asistent de cercetare care să-ți aducă cărți de la bibliotecă și să-ți scaneze paginile de care ai nevoie. Și flori pe birou, în chip de bun venit.

Hamburg. În nordul hanseatic, pe Elba – sună ca într-un roman. La câteva zeci de kilometri e Lubeck. Între Hamburg și Lubeck s-a construit unul dintre primele drumuri medievale pietruite. În secolul al XIV-lea. Nu știu cum se ajunge la Lubeck în zilele noastre, dar trebuie să aflu, căci mi-am propus să ajung acolo. Să văd, pe viu, orașul unde s-a scris Casa Buddenbrock. Thomas Mann avea 23 de ani. Trebuie să ajung acolo, când se mai desprimăvărează. Deocamdată ninge în fiecare zi, iar cerul are culori de oțel. E vremea perfectă pentru a citi… și a scrie. Din fereastra mea se vede orașul – și e liniște și pace.
