Dacă am încerca să definim, mai în glumă, omul drept animal mincinos, am fi nedrepți. Nu de alta, dar știm că astăzi există și alte specii de animale care se descurcă în această privință. Omul este însă special în privința dezvoltării și rafinării acestei activități mai mult sau mai puțin naturale: mint bărbații, mint femeile, mint copiii, mint adulții, mint bătrânii. Uneori mai mint și morții. Se minte pentru supraviețuire, pentru lux, pentru sărăcire, pentru înavuțire, pentru liniște, pentru zgomot, pentru uitare, pentru aducere aminte, pentru nedreptate, pentru dreptate, pentru lucruri mari, pentru lucruri mărunte, pentru lucruri materiale, pentru lucruri spirituale și câte și mai câte, dar să nu uităm că și din plăcere pur și simplu. Se minte dimineața, la prânz și seara. Se minte în viața privată și în viața publică, în economie și în politică, la școală și la locul de muncă, până și în viața lăuntrică. Se minte prin sofisme sau neadevăruri, se minte chiar și prin argumente valide sau falsuri. Dar nu toată lumea minte, pentru orice, oricând, în orice context și prin orice mijloace. Fiindcă atunci, care dintre noi ar mai apuca să se creadă mai onest decât alții?
Despre bonobo, cimpanzei și moralitate în lumea animală
Deși o carte de popularizare a etologiei, Bonobo și ateul. În căutarea umanismului printre primate a lui Frans de Waal este, fără îndoială, interesantă mai curând pentru filosofi. Este interesantă pentru filosofi deoarece provoacă unele dintre intuițiile noastre legate de moralitate, și anume tendința noastră de a considera moralitatea caceva specific uman și care își are originea în seturi abstracte de reguli sau legi cărora trebuie să ne subordonăm instinctele, imorale prin natura lor.
Programul pe februarie al Cafenelei filozofice de vineri seara
Noica despre Menon de Platon
Vorbitori: Ștefan Vianu, Grigore Vida; moderator: Filotheia Bogoiu
Mihail Radu Solcan – o revelație
Acum aproape șapte ani, pe 11 februarie 2013, murea Mihail Radu Solcan – filosof, profesor al Universității din București. Abia împlinise cincizeci și nouă de ani. Cei care l-au cunoscut îi apreciau erudiția, inteligența, întinderea domeniilor de interes. Dar, în afara cercului (strîmt, firește) al colegilor și specialiștilor, puțini au auzit despre el. Cartea Vremuri noi, vremuri vechi. Jurnal 2007-2013 (Editura Art, 2019), îi face, chiar tardiv, dreptate, dezvăluind un intelectual de cea mai bună calitate, unul cum puțini are cultura română.
Cafeneaua filozofică de vineri seara. Mihail Radu Solcan: Jurnalul unui spirit liber
O discuție între Mircea Flonta și Constantin Vică, moderată de Grigore Vida, despre profesorul Mihail Radu Solcan și recent apărutul său Jurnal. A fost evocată personalitatea acestui spirit enciclopedic, prea puțin cunoscut publicului, și s-au dezbătut câteva dintre temele care l-au preocupat, precum dreptul de proprietate intelectuală sau limitările marilor curente în care e scindată … Continue reading Cafeneaua filozofică de vineri seara. Mihail Radu Solcan: Jurnalul unui spirit liber
Cafeneaua filozofică de vineri seara. Mihail Radu Solcan: Jurnalul unui spirit liber
Vineri, 24 ianuarie, la ora 18.30, reluăm întâlnirile din seria Cafeneaua filozofică cu o discuție volumul Mihail Radu Solcan, Vremuri noi, vremuri vechi. Jurnal 2007–2010, Art, București, 2019. Ca invitați îi vom avea pe cei doi editori ai cărții, Mircea Flonta și Constantin Vică. Un portret al profesorului Solcan, scris de Constantin Vică, poate fi … Continue reading Cafeneaua filozofică de vineri seara. Mihail Radu Solcan: Jurnalul unui spirit liber
Culorile îndoielii. Experimentul lui Hamlet
Cu îndoiala lui, s-a spus, începe modernitatea. Am devenit auto-reflexivi, individualiști și preocupați de propriul nostru ego imitând și interiorizând tribulațiile melancolicului, tulburatului, lucidului prinț al Danemarcei. Actori și regizori celebri ne-au spus – și noi am crezut – că Hamlet este fiecare din noi. Doar fiecare din noi își poate imagina scenariul în care lumea, așa cum o știi, se rupe; iar de sub țesătura colorată a întâmplărilor iese la iveală monstruosul. Viciul, crima, boala... și supra-naturalul.
Revenirea la Noica și Platon
Cum multe lucruri aflate în imediata apropiere ne sunt mult prea aproape pentru a le vedea locul și rolul în lumea plină de colțuri și rotunjimi, așa ne poate dispărea și Constantin Noica din vedere: e mult prea aproape pentru privirea noastră.
Ce înseamnă a trăi bine?
Când ne gândim la Descartes, Pascal sau Leibniz, avem oare în minte sintagma „viață bună”?
Ce ar fi dacă am schimba pentru o clipă perspectiva prin care-i privim pe acești trei filosofi? Să nu-i mai citim ca pe niște creatori de sistem, așa cum am învățat la școală. Este ceea ce ne propune Matthew L. Jones, care ne poate convinge să vedem filosofia ca pe o disciplină practică. Sau ca pe o disciplină în care filosofia se îmbină cu tehnici practice de îmbunătățire a judecății. Printre acestea, chiar matematica.
Cafeneaua filozofică de vineri seara. Paradis și filozofie
O discuție între Horia-Roman Patapievici și Dana Jalobeanu, moderată de Grigore Vida. Pornind de la Paradisul lui Dante, în prima parte s-a discutat despre „locul natural” al omului într-un cosmos grecesc (aristotelico-ptolemaic) și deopotrivă creștin, reprezentarea lumii lui Dante ca hipersferă, omniprezența substanțială a lui Dumnezeu versus omiprezența sa prin virtute/putere, Somnul lui Scipio al … Continue reading Cafeneaua filozofică de vineri seara. Paradis și filozofie









