O discuție între Horia-Roman Patapievici și Dana Jalobeanu, moderată de Grigore Vida. Pornind de la Paradisul lui Dante, în prima parte s-a discutat despre „locul natural” al omului într-un cosmos grecesc (aristotelico-ptolemaic) și deopotrivă creștin, reprezentarea lumii lui Dante ca hipersferă, omniprezența substanțială a lui Dumnezeu versus omiprezența sa prin virtute/putere, Somnul lui Scipio al lui Cicero și Comentariul lui Macrobius ca posibile modele ale călătoriei lui Dante, separația platonică (și chiar gnostică) a sufletului de trup versus viziunea creștină a lui Dante în care trupul și sufletul alcătuiesc mereu o unitate, „trans-umanarea” ca „upgrade” al trupului, limitele aristotelismului lui Dante, cezura creștină între văzute și nevăzute față de cezura greacă între mișcare și nemișcare. În partea a doua s-a discutat despre „nostalgia paradisului”, deosebirea dintre paradisul celest și cel terestru, știința ca mijloc de recuperare a condiției adamice în modernitatea timpurie, utopiile ca secularizare a paradisului terestru, gnosticismul modernității (teza lui Eric Voegelin).
Înregistrarea poate fi vizionată aici.
Let's talk about books 