Speed can`t give us all we need!

Doru Căstăian

(Mark C. Taylor, Speed limits. Where time went and why we have so little left, Yale University Press, 2015)

speed limitsL-am descoperit pe Mark C. Taylor citind scăpăratoarea şi incitanta After God, mergând abia apoi către scrierile lui anterioare. Speed Limits, întrucâtva mai puţin dramatică şi mai dispusă să rişte teoretic, este, totuşi, o carte relevantă şi pătrunzătoare, utilă oricui este dispus să se retragă doi paşi şi să iasă din flux/uri pentru a înţelege câte ceva despre micro- şi macrodinamicile lumii noastre. Ca şi în After God, dar mai ales în The Moment of Complexity, este propusă o abordare dinspre teoria complexităţii care, după părerea mea, deschide căi foarte fertile pentru înţelegerea peisajului fracturat şi multietajat al lumii contemporane. Continue reading Speed can`t give us all we need!

Despre potențialul creator al sfârșitului

Dana Jalobeanu

Una dintre cele mai impresionante cărți care mi-au căzut vreodată în mână mi-a apărut în cale într-o seară de toamnă, pe când exploram, fascinată, biblioteca labirintică a Institutului Warburg, de la Londra. Am ridicat-o (cu greu) de la locul ei pe raft, incitată de dimensiunile neobișnuite și legătura originală. Un volum de peste 1000 de pagini despre care auzisem, dar pe care nu-l văzusem niciodată: Istoria lumii, de Walter Raleigh (Historie of the World, London, 1614). O carte pe care puțină lume mai îndrăznește să o citească azi deși, la vremea ei, a fost un best-seller – în ciuda dimensiunilor și a prețului considerabil. Walter Raleigh a fost unul dintre personajele de legendă ale Renașterii – explorator și corsar, actor politic și favorit regal, poet, colonist, comandant de armate, și toate, cumva, în același timp. A scris Istoria lumii în închisoare, în Turnul Londrei, așteptându-și execuția. Continue reading Despre potențialul creator al sfârșitului

Căutarea Peripatosului

Iovan Drehe

(Han Baltussen, The Peripatetics: Aristotle’s Heirs, 322 BCE-200 CE. Ancient philosophies. London; New York:  Routledge, 2016)

   the-peripateticsIstoria filosofiei, dacă e să adaptăm scrisele lui Diderot în Jacques fatalistul, poate fi văzută în desfășurarea ei ca o serie de neînțelegeri, nu doar din perspectiva marilor perioade istorice, ci și în cadrul mai restrâns al unor școli și tradiții filosofice. Deși a spune acest lucru poate induce un sentiment ciudat de derivă intelectuală, avem totuși în față unul dintre motoarele principale ale modului prin care noul se poate insinua în filosofie. Nu este necesar ca acest lucru să fie unul rău sau unul bun, iar nuanțele pot ajuta în mare măsură optica istorică chiar și la secole distanță după ce fenomene de acest fel avuseseră loc. În special când vine vorba despre școlile filosofice ale antichității grecești și romane (platoniciană, aristotelică, stoică, epicureică, sceptică și celelalte), distingerea acestor nuanțe este dificil de realizat din cauza neajunsurilor ce țin de existența materialului sursă, opțiunile interpretative cele mai facile și superficiale înclinând către „unitatea de gândire” a fiecărei școli în parte. Dar în ultimele decade aceste interpretări încep să-și piardă din influență și noii istorici ai filosofiei, contextualiști în consultarea surselor și analitici în prelucrarea și prezentarea lor, reușesc cu din ce în ce mai mult succes să depășească prejudecățile înrădăcinate în domeniul istoriografiei filosofiei antice.

Continue reading Căutarea Peripatosului

„Cum putem scrie despre Iluminism?” Despre constructivismul iluminist și câteva observații plecând de la o carte a lui Steven Pinker

Veronica Lazăr

  1. Steven Pinker, între Jonathan Israel și Bill Gates

 blakeStudiile despre Iluminism sunt unul din cele mai animate câmpuri intelectuale din câte cunosc – adică din cele mai fertile polemic și mai încărcate de dezbateri metodologice. Aici s-au testat, numai începând cu anii ’60, ca să nu mai vorbim de perioada fierbinte care începe odată cu Revoluția Franceză, nenumărate teorii despre istorie, s-au înfruntat nominaliști istorici cu realiști, postmoderniști cu adepți (reali sau de paie) ai marilor narațiuni despre modernitate, dar, mai ales, s-au concurat mereu și s-au întrepătruns două tipuri diferite de voci – ambele perfect legitime în sine, dar între care ar trebui neapărat distins, și care pot da fiecare rezultate mai bune sau mai proaste: vocea istoricului, a cercetătorului academic al Luminilor, respectiv vocea politică a celui care invocă, printr-un speech act, Luminile ca pe o mitologie. Desigur, uneori cele două voci se reunesc, asumat sau nu, în scrierile aceluiași autor – cum e, de pildă, cazul lui Jonathan Israel. Continue reading „Cum putem scrie despre Iluminism?” Despre constructivismul iluminist și câteva observații plecând de la o carte a lui Steven Pinker

Copii infidele

Iovan Drehe

The Philosophy of Socrates Cover

(Thomas C. Brickhouse & Nicholas D. Smith, The Philosophy of Socrates, Westview Press, 2000)

Cartea scrisă de autorii americani Thomas C. Brickhouse (Lynchburg College) și Nicholas D. Smith (Lewis & Clark College), The Philosophy of Socrates, se dorește a fi o introducere în gândirea uneia dintre cele mai cunoscute figuri ale istoriei filosofiei, introducere care să satisfacă în principal publicul larg, nefamiliarizat cu filosofia clasică greacă în general sau cu Socrate în particular. În același timp, și specialiștii au ceva de câștigat de pe urma acestei lecturi, autorii oferindu-și, cu argumente, interpretările proprii cu privire la anumite probleme de exegeză socratică. „Socratele” pe care îl au în vedere cei doi autori este mai ales personajul din dialogurile timpurii scrise de Platon, cel mai cunoscut discipol al său („Socratele” fiindcă există și alți Socrate, de pildă cel prezentat în opera lui Xenofon sau cel din Norii lui Aristofan). Continue reading Copii infidele

Kafka și protestul finitudinii umane

Vasile Visoțchi

(Franz Kafka, Metamorfoza: integrala prozei antume, Humanitas, 2017)

metamorfoza_humanitas_visotki

Volumul de față cuprinde, așa cum transpare și din titlu, întreaga proză antumă a lui Kafka în admirabila traducere a lui Mircea Ivănescu, însoțită de notele traducătorului. Forța acestor texte, care nu vor doar să delecteze cititorul, poate consta în stabilirea unei complicități, a unei camaraderii, care să facă din lectură un gest subversiv. Aceasta e cu atât mai imperios, cu cât timpurile în care minciuna și înșelăciunea sunt la ordinea zilei ne predispun să ne aliniem cu un autor, cu care să putem lupta împreună. Că acesta este și cazul lui Kafka, că el poate fi un astfel de autor, voi încerca să o arăt prin câteva scurte note de lectură.

Continue reading Kafka și protestul finitudinii umane

„Am explicat asta, deja, în repetate rânduri, dar, se pare, în zadar”: Noi eseuri despre Frege

Rareș Fogaș

(Bengtsson, Gisela, Säätelä, Simo, Pichler, Alois (Eds.) – New Essays on Frege. Between Science and Literature. Springer. 2018)

coperta new essays on frege„Este de-a dreptul scandalos că știința încă e confuză cu privire la natura numărului. Nu ar fi atât de grav dacă pur și simplu nu ar exista o definiție general acceptată a numărului, în cazul în care ar exista măcar un acord de fond. Dar știința încă nu a decis dacă un număr este o colecție de lucruri sau o figură desenată cu creta pe tablă de către mâna unui om, dacă este de natură mentală și este sarcina psihologiei să ne informeze despre originea lui sau dacă este o construcție de natură logică, dacă este creat și, eventual, va dispărea sau dacă este etern. Nu este scandalos?”[i]

Continue reading „Am explicat asta, deja, în repetate rânduri, dar, se pare, în zadar”: Noi eseuri despre Frege