Machiavelli moralistul

Alexandru Liciu Cunoaศ™teศ›i teza โ€žomului sub vremiโ€. Sฤƒ pornim de la ea. Suntem, deci, mereu, prizonierii istoriei - suntem sub vremuri. รŽn plus, vremurile sunt mereu schimbฤƒtoare. Cum putem vorbi de acศ›iuni libere โ€“ ศ™i prin urmare cu potenศ›ial de a deveni subiectul reflecศ›iei morale โ€“ dacฤƒ ne situฤƒm mereu sub auspiciile necesitฤƒศ›ii, ba chiar … Continue reading Machiavelli moralistul

Revenim printre rafturi de bibliotecฤƒ

Cรขt de mult vฤƒ lipsesc bibliotecile? O parte din noi trebuie sฤƒ admitem cฤƒ de mult n-am mai rฤƒsfoit cฤƒrศ›i, n-am mai explorat printre rafturi ศ™i nici n-am mai dat search-uri prin baze de date livreศ™ti. Cafeneaua filosoficฤƒ vฤƒ propune o vizitฤƒ virtualฤƒ รฎn una din cele mai notabile biblioteci britanice. Alฤƒturi de profesorul Scott Mandelbrote (Ward & Perne Librarian), vom intra รฎn biblioteca de carte veche a colegiului Peterhouse din Cambridge.

Despre materialitatea textelor. Scurt ghid ilustrat

Istoria filosofiei sau a ศ™tiinศ›elor poate fi vฤƒzutฤƒ drept ocupรขndu-se cu idei. Cumva surpinzฤƒtor, uneori ideile astea sunt โ€divorศ›ateโ€, rupte de orice materialitate. Uneori ele existฤƒ รฎn minศ›ile gรขnditorilor, alteori nici acolo, ci pe un tฤƒrรขm de dincolo (poate numit chiar tฤƒrรขm โ€logicโ€). De pildฤƒ, รฎn Originile filosofiei analitice, Michael Dummett ne spune cฤƒ principalul sฤƒu precept metodologic e cฤƒ โ€ideile sunt, cum ar veni, รฎn aerโ€. Se contureazฤƒ astfel o โ€istorie a gรขndiriiโ€, prin opoziศ›ie cu โ€istoria gรขnditorilorโ€ particulari. Pentru cea dintรขi, cauzalitatea istoricฤƒ e doar de importanศ›ฤƒ secundarฤƒ. E o istorie privitฤƒ de sus.

Cele douฤƒ culturi V. Despre bฤƒtฤƒlii, spirit practic ศ™i dogmatism

รŽn Science and Culture, Th. Huxley ne spune cฤƒ evoluศ›ia cunoaศ™terii se petrece prin bฤƒtฤƒlii. O facศ›iune cรขศ™tiga lupta รฎmpotriva alteia, pe care o รฎnlocuieศ™te. Renaศ™terea, redescoperind scrierile unor Vergiliu ศ™i Cicero, se รฎndepฤƒrteazฤƒ de cunoaศ™terea โ€cฤƒlugฤƒreascฤƒโ€ a Evului Mediu, iar curรขnd, prin miศ™carea umaniศ™tilor, limba greacฤƒ cรขศ™tigฤƒ โ€bฤƒtฤƒliaโ€ รฎmpotriva unei latine revฤƒzute. Reforma umaniศ™tilor este รฎnsฤƒ multifaศ›etatฤƒ: victoria de care se bucurฤƒ limba greacฤƒ รฎnseamnฤƒ o nouฤƒ educaศ›ie, o nouฤƒ religie, o nouฤƒ cunoaศ™tere a naturii, un nou mod de a vedea lumea. รŽnsฤƒ, pentu Huxley, noi nu am ieศ™it niciodatฤƒ din acest sens al istoriei. Deศ™i existฤƒ progres รฎn cunoaศ™tere, dintr-un anumit punct de vedere noua ศ˜tiinศ›ฤƒ este exact precum cunoaศ™terea cฤƒlugฤƒrului sau a umanistului: atotcuprinzฤƒtoare, revoluศ›ionarฤƒ ศ™i fฤƒrฤƒ rest. Eliminฤƒ formele vechiului establishment ศ™i pune totul pe baze noi

The Two Cultures II. Despre valoarea personalฤƒ a culturii

รŽn ceea ce urmeazฤƒ veศ›i gฤƒsi vreo douฤƒ rรขnduri cu privire la o altฤƒ disputฤƒ โ€culturalฤƒโ€, despre care se spune adesea cฤƒ o precede pe cea dintre C.P.Snow & Leavis (sau cฤƒ cea de-a doua descinde din cea dintรขi). Disputa despre care voi vorbi are loc prin 1880-1890, รฎn mai multe replici (unele publice ศ™i uศ™or de gฤƒsit, altele mai private ศ™i cunoscute mai degrabฤƒ indirect[1]) รฎntre T.H.Huxley ศ™i M. Arnold.

From Biblical Criticism to Archaeology. A revisionist history of the Scientific Revolution

In one of the already classical revisionist narratives of the Scientific Revolution, Mordechai Feingold showed us that Newtonโ€™s followers, i.e. rather mathematically-minded natural philosophers who would almost despise natural history (seen as a process of collecting and classifying) in favor of the more theoretical natural philosophy, were actually outnumbered by the ones that, following a Baconian trope, preferred to โ€œput Weights on the Intellectโ€ (and thus, at least for the moment, focused on collecting, exposing, cataloging and experimenting, rather than theorizing). This position, as it is inherited by the Bibliographic historian William Poole, can be formulated in terms of a โ€œmathematicians (geometers)โ€ vs. โ€œnaturalistsโ€ debate. Poole chooses to tell the story of the latter (xiii, 171) , and thus, both with appealing prose and admirable precision, takes Feingoildโ€™s programme one step further.

Cu traista la Cambridge University Library (Cambridge Libraries I)

Cรขnd mi-a trecut pentru prima oarฤƒ prin cap sฤƒ scriu despre ceea ce urmeazฤƒ รฎncฤƒ trฤƒiam รฎntr-o lume diferitฤƒ. Adicฤƒ era รฎnainte sฤƒ aflu cฤƒ mai am douฤƒ ore sฤƒ-mi strรขng toate materialele din Cambridge University Library. Guvernul UK tocmai trecuse de politica herd immunity la un fel de semi-lock-down grฤƒbit ศ™i accelerat, iar de aici rezultฤƒ cฤƒ biblioteciile โ€“ de tot soiul; de la departament la Colegii- au fost luate pe nepregฤƒtite. Cititorilor le-au rฤƒmas douฤƒ-trei ore sฤƒ-ศ™i fotografieze materialele pe care le studiau deja, pentru cฤƒ nimic nou nu mai putea fi adus din depozite. De fapt, sฤƒlile de lecturฤƒ se รฎnchideau treptat- cu sala de carte rarฤƒ deja mutatฤƒ de cรขteva zile-, aศ™a cฤƒ unii au avut parte de douฤƒ ore de cฤƒutat prin munศ›ii de open shelves ศ™i de stat la coada de รฎmprumut. Aflu cฤƒ aici e totuศ™i bine, la Bodleian Library, la Oxford, รฎnchiseserฤƒ cu o zi รฎnainte.