The Two Cultures II. Despre valoarea personalฤƒ a culturii

รŽn ceea ce urmeazฤƒ veศ›i gฤƒsi vreo douฤƒ rรขnduri cu privire la o altฤƒ disputฤƒ โ€culturalฤƒโ€, despre care se spune adesea cฤƒ o precede pe cea dintre C.P.Snow & Leavis (sau cฤƒ cea de-a doua descinde din cea dintรขi). Disputa despre care voi vorbi are loc prin 1880-1890, รฎn mai multe replici (unele publice ศ™i uศ™or de gฤƒsit, altele mai private ศ™i cunoscute mai degrabฤƒ indirect[1]) รฎntre T.H.Huxley ศ™i M. Arnold.

Punศ›i รฎntre cele douฤƒ culturi

รŽn seara asta, ca parte a Bucharest Science Festival, Cafeneaua filosoficฤƒ online gฤƒzduieศ™te o discuศ›ie despre โ€žcele douฤƒ culturiโ€. Cum stau, una faศ›ฤƒ de alta, ศ™tiinศ›a ศ™i umanioarele? Ce istorie are sintagma โ€žcele douฤƒ culturiโ€? Despre ce este ea de fapt? Despre relaศ›ia dintre discipline? Despre ce educaศ›ie?

โ€žCele douฤƒ culturiโ€: cรขteva manifeste apocaliptice

Puศ›ine sintagme au ajuns atรขt de celebre ca โ€žcele douฤƒ culturiโ€. Un termen folosit masiv รฎn secolul XX pentru a desemna prฤƒpastia care se cascฤƒ รฎntre ศ™tiinศ›e ศ™i disciplinele umaniste. O prฤƒpastie care trebuie eventual umplutฤƒ cu o โ€ža treia culturฤƒโ€. Sau peste care trebuie aruncate punศ›i. Pe ce se รฎntemeiazฤƒ, oare, succesul ศ™i fascinaศ›ia exercitatฤƒ de aceastฤƒ dezbastere?

โ€žMฤƒ revolt, deci suntemโ€

รŽn vremuri ca ale noastre, pline de indivizi revoltaศ›i, eseul lui Camus ar trebui sฤƒ fie considerat o carte de cฤƒpฤƒtรขi. รŽnainte de a ne repezi la a repeta greศ™elile din istorie, รฎnainte de a ne angrena รฎntr-o luptฤƒ pentru o ideologie pe care abia dacฤƒ o รฎnศ›elegem, ar fi poate mai indicat sฤƒ luฤƒm o pauzฤƒ รฎn care sฤƒ ne axฤƒm pe รฎnศ›elegerea propriilor sentimente ศ™i lupte interioare. โ€žOmul revoltatโ€ ajutฤƒ foarte mult รฎn privinศ›a asta, datoritฤƒ analizei ศ™i criticii minuศ›ioase a tendinศ›ei nihiliste, a contradicศ›iei esenศ›iale revelatฤƒ de raศ›ionamentul absurdului, ศ™i a sentimentului de revoltฤƒ, care se pierde, de cele mai mule ori, atunci cรขnd ne lฤƒsฤƒm prinศ™i de ideologii ศ™i uitฤƒm de ce suntem atรขt de revoltaศ›i.

Cum ajunge ศ™tiinศ›a la public?

รŽn ziua de azi suntem รฎnvฤƒศ›aศ›i cฤƒ discursul ศ™tiinศ›ific este specializat, esoteric ศ™i direcศ›ionat precis; cฤƒ ศ™tiinศ›ฤƒ se face รฎn revistele โ€žde specialitateโ€ ศ™i se discutฤƒ รฎn interiorul comunitฤƒศ›ilor. รŽn acelaศ™i timp, spaศ›iul public este invadat de discursuri despre ศ™tiinศ›ฤƒ. De tot mai multe astfel de discursuri, adesea grupate, fฤƒrฤƒ discriminare, รฎn categoria popular science. Cรขnd ele sunt, de fapt, foarte diverse.

Alchimia: de la piatra filosofalฤƒ la ศ™tiinศ›a modernฤƒ

Tradiศ›ia alchimicฤƒ este aproape la fel de veche ca filosofia. Avem manuscrise alchimice antice, medievale, renascentiste, moderne, Ele au trezit curiozitatea istoricilor, dar ศ™i pe a cercetฤƒtorilor ศ™i savanศ›ilor... din toate timpurile. De la Roger Bacon la Francis Bacon, de la Albert cel Mare la Isaac Newton, mulศ›i dintre filosofii de primฤƒ mฤƒrime au avut ศ™i o reputaศ›ie de alchimiศ™ti.

รŽntre Aristotel ศ™i Ptolemeu- privind cฤƒtre teologie, matematicฤƒ ศ™i fizicฤƒ

Atunci cรขnd vorbim despre Ptolemeu, prinศ›ul astronomilor (astronomorum princeps) dupฤƒ cum รฎl numea Michael Mรคstlin, profesorul lui Kepler, nu poate sฤƒ nu ni se iveascฤƒ รฎn minte sistemul geocentric ce-i poartฤƒ numele. Dupฤƒ cum afirma Alexandre Koyre, รฎntreaga gรขndire occidentalฤƒ a fost รฎn mod fundamental modelatฤƒ de cosmologia lui Aristotel ศ™i astronomia lui Ptolemeu.

Filosoful รฎntreprinzฤƒtor

Robinson Crusoe este o figurฤƒ familiarฤƒ รฎn imaginarul modernilor. Toatฤƒ lumea a auzit de el, toatฤƒ lumea รฎl cunoaศ™te (chiar dacฤƒ doar din interpretarea remarcabilฤƒ dar serios deforma(n)tฤƒ a lui Tom Hanks รฎn Cast away). Cu toศ›ii ne-am simศ›it Robinson mฤƒcar o datฤƒ รฎn viaศ›ฤƒ: รฎntr-o excursie la munte รฎn care ne-a prins vremea rea la un refugiu, fฤƒrฤƒ luminฤƒ, cฤƒldurฤƒ sau mรขncare; รฎntr-o vacanศ›ฤƒ รฎntr-un loc izolat unde รฎncepi ziua cu tฤƒiat lemne-cฤƒrat apฤƒ-fฤƒcut focul; sau รฎn lunile din urmฤƒ, รฎn carantinฤƒ, izolaศ›i fiecare pe insula lui. Robinson, ca Don Quichote, ca โ€žcei trei muศ™chetariโ€ sunt personaje care s-au desprins de textul de plecare ศ™i trฤƒiesc o viaศ›ฤƒ a lor, adaptatฤƒ contextului cultural ศ™i sensibilitฤƒศ›ilor epocii. Puศ›inฤƒ lume mai citeศ™te azi ediศ›ia originalฤƒ. Deศ™i am avea multe de รฎnvฤƒศ›at din ea.