Cum ajunge știința la public?

Dana Jalobeanu

În ziua de azi suntem învățați că discursul științific este specializat, esoteric și direcționat precis; că știință se face în revistele „de specialitate” și se discută în interiorul comunităților. În același timp, spațiul public este invadat de discursuri despre știință. De tot mai multe astfel de discursuri, adesea grupate, fără discriminare, în categoria popular science. Când ele sunt, de fapt, foarte diverse.

Fenomenul popular science

E peste tot. Pe rafturile librăriilor, secțiunea de popular science e tot mai consistentă. În lumea în care mai există presă, rar dai peste o publicație care să nu aibă și pagina ei de știință. Vechile și noile media își construiesc felia lor de „popularizare” a discursului științific. În universități și instituții de cercetare se știe că o parte a meseriei, o activitate „punctată” de cei care ne evaluează este activitatea de popularizare a disciplinei (pe care administrația o vede undeva între pedagogie introductivă și „head-hunting”). Și asta nu se întâmplă doar în științele tari: istoricii, filosofii, antropologii și arheologii sunt în mod egal chemați să facă popularizarea domeniului lor, convinși că în felul acesta îl dezvoltă sau, măcar, îl țin în viață.

Pe de altă parte, avem partea de popular science care nu vine dinspre științe, ci dinspre discursurile academice despre științe. Din așa numitele science studies (studiul filosofic, antropologic, istoric sau metodologic al activităților științifice, inclusiv cele de comunicare). Și cercetătorul angajat în science studies este chemat să facă popularizarea domeniului său. Cel mai simplu exemplu sunt numeroasele cărți, articole sau filme de popularizare a istoriei științei (pe care, adesea, publicul larg le confundă cu cărți de istoria științei).

Invazia popular science creează, inevitabil, numeroase confuzii. Și lasă uneori locul manipulării ideologice (sau comerciale). Cum distingem între diferitele tipuri de popularizare a științei? Există un mod „bun” de a face popularizarea științei?

Autorii

Dacă faceți un top de cărți „bune” de popularizare a științei, e interesant să vă uitați cine sunt autorii. Ei pot fi savanții înșiși, care decid, la un moment dat, să scrie pentru publicul larg. Cu intenții pedagogice (faimoasele lecții de fizică ale lui Feynmann) sau de promovare a unui domeniu (celebra carte de popularizare a teoriei lui Einstein scrisă de nu mai puțin celebrul Eddington). Pot fi savanți care ies din domeniul lor pentru a scrie și despre altceva (din domeniile conexe). Sau pot fi ziariști, specialiști în comunicare, psihologi, antropologi, filosofi. Și lista poate continua. Un autor celebru nu e o garanție pentru o carte bună – și avem câteva exemple de mari fizicieni care au scris cărți proaste sau manipulatoare de popular science.

Scopul

Și atunci cum se face popularizarea științei? Și, poate și mai important: care este scopul ei? Iată ce vom încerca să aflăm la întâlnirea noastră de săptămâna aceasta, vineri, 18 septembrie, ora 20. Pe zoom și în direct pe canalul de youtube al Cafenelei filosofice.

Dana Jalobeanu și Grigore Vida în dialog cu Adrian Stănică și Vlad Zografi.

Pentru linkul de zoom scrieți la dana.jalobeanu@gmail.com.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s