La Londra, vara a venit într-o sâmbătă din septembrie. 2 septembrie. S-au făcut deodată 30 de grade și totul a început să se pârjolească încet. Oricum nu mai plouase de ceva vreme, dar vara fusese moderată, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Nimic nu anunța temperaturile extreme care au transformat orașul într-un cuptor încins. Și, mai ales, fără aer. În aceste condiții, biblioteca a (re)devenit loc de refugiu. Cititorilor obișnuiți li s-au adăugat (mulți) alții, veniți aici să petreacă 4-5-10 ore la răcoare. E, de altminteri, soluția perfectă. Ce ai mai bun de făcut într-o zi toridă decât să citești o carte bună? Mai ales când ești anunțat, în mod repetat, că un val de nisip saharian face aerul de nerespirat? (așa e, azi era ca la București….).
British Library e locul în care e cel mai ușor să citești o carte bună. Era simpatic ieri în bibliotecă. Recunoșteai cercetătorii (aer concentrat sau îngrijorat, teancul de cărți, sentimentul de urgență cu care sunt ele parcurse) și cititorii (tolăniți în fotolii, la răcoare, răsfoind alene cartea pe care au ales-o).
Când sala s-a umplut până la refuz, am fost tentată să bombăn. Pe urmă am început însă să reflectez. Și să realizez cât de minunat e, de fapt, că ne-am strâns aici, frânturi de umanitate gonite de căldură. Probabil că va deveni un obicei, pe măsură ce vremea va deveni tot mai greu de suportat, tot mai extremă. Biblioteca, bibliotecile, vor (re)deveni loc de refugiu. Cum au fost de atâtea ori în trecut. Poate asta a fost misiunea lor dintotdeauna?
Let's talk about books 