Au trecut, iată, câteva luni de când lumea s-a închis; de când suntem siliți, zi de zi, să ne reinventăm viața în gesturile ei cele mai mărunte. Și asta ne ține adesea ocupați cea mai mare parte din zi. Suficient de ocupați cât să nu băgăm de seamă cum se schimbă lumea din jurul nostru. Doar că în ultima vreme s-au înmulțit veștile care ar trebui să ne dea frisoane. Marile universități anunță, una după alta, că trec la cursuri online. La Londra, minunata reconstrucție a Angliei renascentiste, locul în care puteai face o călătorie în vremea lui Shakespeare, teatrul Globe, anunță că este în faliment. La New York, directorul MET anunță suspendarea tuturor spectacolelor, până la sfârșitul anului. Pentru că „Este evident pentru toată lumea că distanțarea socială și marea operă nu pot merge împreună.” Montările spectaculoase, orchestrele mari, corurile, devin brusc potențiale focare de răspândire a infecției.
Transumanismul pierdut al modernității
Azi este foarte la modă. Ne vorbește despre evoluția și transformarea speciei umane în ceva mai bun. Ne promite că vom trăi mai mult (mult mai mult), că vom fi mai sănătoși, mai puternici, că vom avea o capacitate cognitivă mai mare. Se numește transumanism și este definit în cele mai diferite moduri, toate însă având în centru ideea conform căreia umanitatea se poate reforma atât individ cu individ (biologic, cognitiv, moral) cât și ca specie.
Seducătorul
I se spunea Profesorul... de parcă în întreaga Universitate din București n-ar mai fi existat altul decât el. Era anturat de o generație de aur: Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Mircea Eliade, Emil Cioran, Jeni Acterian, Constantin Noica. Și era aureolat de tot felul de legende: intelectuale, politice și erotice. Studenții îl priveau fascinați, chiar și atunci când fascinația era amestecată cu o oarecare neîncredere.
An intellectual journey for the discovery of new worlds
Re-reading the New Atlantis, one aspect in particular caught my attention in the beginning of the story. I noticed that the sailors’ attitude is very similar to the one described by the Spanish conquistadores, as it appears, for instance, in Bernal Diaz del Castillo’s story of Conquering the Aztec Empire. In the case of the New Atlantis and the arrival of the Spanish sailors, the Bensalemites take up the role of the natives, with only one difference. While both the natives and the Bensalemites are offering gifts to the respective ‘visitors’, the natives’ gift to the Spaniards is gold, the Bensalemites’ gift is the method of science. Before describing Salomon’s House, the Father says: “I will give thee the greatest jewel I have. For I will impart unto thee, for the love of God and men, the relation of the true state of Salomon’s House.”
The mysterious island: Francis Bacon’s New Atlantis
New Atlantis was published posthumously in 1626 or 1627 as a second part of a volume entitled Sylva Sylvarum or a natural historie in ten centuries. Soon it became a bestseller. To date, it has been impossible to establish how many editions of this volume were printed in the seventeenth century. We know of two Latin translations, a French translation and at least a dozen of English editions. Bacon’s Sylva (and hence the New Atlantis ) was the book that everybody read, in London, in Paris, in Amsterdam – in fact, across the whole Europe. It spoke directly and convincingly to a large and diverse audience, cutting across national, confessional and philosophical divides.
The Island of Science: Francis Bacon’s New Atlantis
Some read it as a utopia; others took it for a blueprint of a novel scientific society - in a time when science was not yet invented. But everybody read it and knew about it, and discussed about it: Francis Bacon's New Atlantis. In fact, few books were more popular in the seventeenth century than the New Atlantis.
Un dialog cu Gabriel Liiceanu
Să vorbim despre cărți și într-un alt format. Cititorul față în față cu autorul. Așa că vă propun primul episod din ceea ce ar putea deveni o serie de dialoguri despre cărți. Un alt fel de recomandare de lectură și, desigur, o invitație la reflecție și discuție. Găsiți aici primul episod al acestui proiect. Dana Jalobeanu în dialog cu Gabriel Liiceanu. Pe marginea cărții:
Incomparabilul Culianu
Vineri, 22 mai, la cafeneaua filosofică online discutăm despre Ioan Petru Culianu. Despre cărțile lui, despre viața lui, dar și despre moartea lui de la care se împlinesc, iată, 19 ani. Despre proiectul unei istorii a gândirii care să fie, în același timp, metodă de cunoaștere.
Filosoful navigator sau cum se naște o emblemă a modernității
Conexiunea dintre cunoaștere și navigație este foarte răspândită în filosofia modernă. Pe frontispiciul volumului lui Francis Bacon, Marea instaurare (Instauratio magna) vedem cele două corăbii care se întorc de dincolo de ocean, aducând cu ele cunoașterea. Filosoful lui Francis Bacon este un cartograf care știe să reprezinte pe hartă zonele explorate și cele neexplorate ale cunoașterii. Cu ceva ani înainte deja, Galileo și Kepler vorbesc despre telescop ca despre un instrument de navigație; sau chiar o „corabie” cu care ne pute apropia de corpurile cerești, observându-le de aproape. Filosoful este cineva care găsește modalități de a se apropia de obiect pentru a-l observa cum trebuie, pentru a-l clasifica și cartografia, obligându-l să se dezvăluie.
Despre guvernabilitatea corpurilor
Libertatea de conștiință nu a fost atacată, poți să îți petreci pandemia pe pornhub sau pe Trinitas, important este ca trupul să fie supus și închis, mintea îl va urma și ea cuminte, cu timpul. Ceea ce se distruge este comunitatea reală a corpurilor. Slujbele religioase care alcătuiesc trupul mistic al lui Hristos ca și petrecerile, banchetele moderne care fac comunitatea seculară, sunt în mod egal interzise pentru binele corpului individual. Orice practică a religiilor seculare ca mersul pe stadioane sau la concerte a fost în mod egal interzisă. Corpul lui Hristos a fost la rândul lui pus în carantină, nefiind altceva decât un alt corp, este mai bine pentru trupurile noastre să nu intre în relația cu corpul altuia, deci nici cu al lui Hristos, pentru că trupul său este periculos pentru noi.










