Rฤspunsul la รฎntrebarea โCe รฎnseamnฤ un om educat?โ nu e deloc evident. Am vrea sฤ-i gฤsim cรขteva trฤsฤturi universale. N-am recunoaศte ca om educat pe cineva care nu cunoaศte ศi nu รฎnศelege mฤcar cรขteva dintre marile capodopere ale moศtenirii culturale ale umanitฤศii. Asociem educaศiei un anumit savoir-faire รฎn societate; dar ศi o dozฤ de auto-reflexivitate, ศi una de รฎnศelegere a lumii.
Dacฤ privim รฎn perspectivฤ istoricฤ, am putea spune cฤ nu e mare diferenศฤ รฎntre expertul din ศtiinศele umaniste ศi cel din ศtiinศele tari. Ei au uneori chiar un aer de familie, cฤci fac adesea acelaศi lucru. Evalueazฤ, apreciazฤ, comparฤ, cรขntฤresc; au capacitatea de a judeca corect รฎn cazuri sau situaศii hiper-spercializate, complet non-transparente pentru non-expert. O caractersticฤ a expertizei este marea cantitate de cunoaศtere tacitฤ cu care opereazฤ expertul. Gรขndiศi-vฤ la un expert care evalueazฤ tablouri (pentru a identifica dacฤ sunt autentice). Explicitarea cunoaศterii tacite a fost adesea ironizatฤ; gรขndiศi-vฤ la Sherlock Holmes cu monografiile lui (โCele 14 tipuri de soluri din sudul Anglieiโ, adicฤ exact cunoaศterea care-i permitea sฤ identifice noroiului de pe galoศii criminalului).
Philosophy after Dark is an invitation to dialogue, as opposed to standard scholarly conferences. It is an attempt to go beyond the format of the traditional academic events, in search of new ways to bring philosophy to the general public and to the online forum. Join us in the debate on Zoom or live on the Youtube channel.
รn ceea ce urmeazฤ veศi gฤsi vreo douฤ rรขnduri cu privire la o altฤ disputฤ โculturalฤโ, despre care se spune adesea cฤ o precede pe cea dintre C.P.Snow & Leavis (sau cฤ cea de-a doua descinde din cea dintรขi). Disputa despre care voi vorbi are loc prin 1880-1890, รฎn mai multe replici (unele publice ศi uศor de gฤsit, altele mai private ศi cunoscute mai degrabฤ indirect[1]) รฎntre T.H.Huxley ศi M. Arnold.
รn seara asta, ca parte a Bucharest Science Festival, Cafeneaua filosoficฤ online gฤzduieศte o discuศie despre โcele douฤ culturiโ. Cum stau, una faศฤ de alta, ศtiinศa ศi umanioarele? Ce istorie are sintagma โcele douฤ culturiโ? Despre ce este ea de fapt? Despre relaศia dintre discipline? Despre ce educaศie?
Puศine sintagme au ajuns atรขt de celebre ca โcele douฤ culturiโ. Un termen folosit masiv รฎn secolul XX pentru a desemna prฤpastia care se cascฤ รฎntre ศtiinศe ศi disciplinele umaniste. O prฤpastie care trebuie eventual umplutฤ cu o โa treia culturฤโ. Sau peste care trebuie aruncate punศi. Pe ce se รฎntemeiazฤ, oare, succesul ศi fascinaศia exercitatฤ de aceastฤ dezbastere?
รn vremuri ca ale noastre, pline de indivizi revoltaศi, eseul lui Camus ar trebui sฤ fie considerat o carte de cฤpฤtรขi. รnainte de a ne repezi la a repeta greศelile din istorie, รฎnainte de a ne angrena รฎntr-o luptฤ pentru o ideologie pe care abia dacฤ o รฎnศelegem, ar fi poate mai indicat sฤ luฤm o pauzฤ รฎn care sฤ ne axฤm pe รฎnศelegerea propriilor sentimente ศi lupte interioare. โOmul revoltatโ ajutฤ foarte mult รฎn privinศa asta, datoritฤ analizei ศi criticii minuศioase a tendinศei nihiliste, a contradicศiei esenศiale revelatฤ de raศionamentul absurdului, ศi a sentimentului de revoltฤ, care se pierde, de cele mai mule ori, atunci cรขnd ne lฤsฤm prinศi de ideologii ศi uitฤm de ce suntem atรขt de revoltaศi.
รn ziua de azi suntem รฎnvฤศaศi cฤ discursul ศtiinศific este specializat, esoteric ศi direcศionat precis; cฤ ศtiinศฤ se face รฎn revistele โde specialitateโ ศi se discutฤ รฎn interiorul comunitฤศilor. รn acelaศi timp, spaศiul public este invadat de discursuri despre ศtiinศฤ. De tot mai multe astfel de discursuri, adesea grupate, fฤrฤ discriminare, รฎn categoria popular science. Cรขnd ele sunt, de fapt, foarte diverse.
Tradiศia alchimicฤ este aproape la fel de veche ca filosofia. Avem manuscrise alchimice antice, medievale, renascentiste, moderne, Ele au trezit curiozitatea istoricilor, dar ศi pe a cercetฤtorilor ศi savanศilor... din toate timpurile. De la Roger Bacon la Francis Bacon, de la Albert cel Mare la Isaac Newton, mulศi dintre filosofii de primฤ mฤrime au avut ศi o reputaศie de alchimiศti.
Atunci cรขnd vorbim despre Ptolemeu, prinศul astronomilor (astronomorum princeps) dupฤ cum รฎl numea Michael Mรคstlin, profesorul lui Kepler, nu poate sฤ nu ni se iveascฤ รฎn minte sistemul geocentric ce-i poartฤ numele. Dupฤ cum afirma Alexandre Koyre, รฎntreaga gรขndire occidentalฤ a fost รฎn mod fundamental modelatฤ de cosmologia lui Aristotel ศi astronomia lui Ptolemeu.
Let's talk about books 