Când a apărut, în 1719, romanul nu fusese încă inventat. Am putea spune, probabil, că Robinson Crusoe a contribuit substanțial la definirea acestui gen literar nou, care ne este, azi, atât de familiar.
Insula lui Robinson
Author: danajalobeanu
Associate Professor in Philosophy, Department of Theoretical Philosophy, University of Bucharest.
Un manuscris găsit într-o sticlă
Imaginați-vă mărturia unui naufragiu scrisă de pe puntea de sus a Titanicului și încredințată, apoi, apelor mării. Cartea lui Stefan Zweig are ceva din sinceritatea și patetismul unui manuscris găsit într-o sticlă. Este mărturia personală a unui om căruia i-a ars casa, căruia i-au fost distruse și interzise cărțile, confiscate locurile de refugiu. A unui om care a trebuit să se mute din propria lui limbă în timp ce asista, tot mai nefericit, la scufundarea lumii pe care o cunoștea în apele furibunde ale unui ocean de barbarie. Astea sunt premisele Lumii de ieri, o carte de memorii al cărei personaj principal este... Europa.
Magic as a historiographic category
What is Renaissance magic? What connects the seemingly very different enterprises of Marsilio Ficino (De vita libri tres), Cornelius Agrippa, Giordano Bruno (De vinculis), Giovan Battista della Porta (Magia naturalis) and Francis Bacon? In what sense their projects of a natural magic are about the same thing?
Învelișuri și limite
Avem un trup, sau suntem un trup? Suntem noi alcătuiți ca un fruct, cu un înveliș de carne care înveșmântează -- sau închide -- sufletul? Sau, dimpotrivă, sufletul este forma trupului, cea care modelează și dă viață materiei? Iată câteva dintre întrebările dragi modernilor: filosofi, naturaliști, artiști sau poeți.
Filosofia pseudo-științei: de ce credem în bazaconii?
Trăim într-o lume în care informația se propagă cu o viteză amețitoare. Cine mai stă să o verifice? De aceea nici nu e de mirare că suntem bombardați cu știri false, pseudo-explicații și alte bazaconii. Dintre care, multe, iau forma explicațiilor pseudo-științifice. Să fie un semn al autorității de care se (mai)bucură încă știința că toate bazaconiile pretind să treacă drept explicații științifice?
Ultimul dintre antici, primul dintre moderni
Profesor și căutător al adevărului, Platonist, maniheist, creștin, întemeitor de comunități monastice și păstor de suflete, om al legii și administrator, filosofi... și un om cu „geniul prieteniei”. Scrierile lui sună uneori suprinzător de modern. Atunci când pare să inventeze un gen de introspecție în care seamănă mai curând cu Descartes decât cu Epictet sau Marcus Aurelius; atunci când vorbește despre felul în care filosofia este deschisă și bărbaților și femeilor; sau când ne spune cu modestie că rolul profesorului este doar acela de a-l ajuta pe elev să descopere ceea ce are deja, în sine.
Filosofie și literatură în „Călătoriile lui Gulliver”
Sunt cărți pe care le citești, nu le poți lăsa din mână, și abia mult după ce le-ai terminat, mult după ce te-ai impregnat de aroma lor și te-ai umplut de abundența lor imagistică, abia târziu, și abia revenind asupra lor, te pun pe gânduri. Așa e cartea lui Swift. Utopie, anti-utopie, farsă, „lume pe dos”, un text de o infinită ironie și un bubuitor sarcasm, un autor căruia căruia nu-i scapă nimic: relatările de călătorie, filosofia, știința, morala... și viața de zi cu zi. În Anglia secolului al XVIII-lea, la fel ca azi, Călătoriile lui Gulliver joacă rolul unui bisturiu care nu iartă pe nimeni.
Utopie, anti-utopie, satiră socială? Lumea „pe dos” a lui Jonathan Swift
Cu toții am citit Călătoriile lui Gulliver. La 10 ani, ca poveste pentru copii; o poveste despre tărâmuri fermecate și creaturi miraculoase. La 14 ani, visând la călătoriile în lumea cailor inteligenți, sau la insula zburătoare, Laputa. Sau la maturitate, realizând că avem de-a face cu un text filosofic, satiră socială, utopie sau „lume pe dos”. Cum au ajuns Călătoriile lui Gulliver să fie o „carte pentru copii”? Cine a fost Jonathan Swift și de ce a scris el această carte? Cum să ne raportăm la insulele și societățile descrise de el? Sunt Călătoriile lui Gulliver o colecție de texte utopice? Sunt ele texte cu cheie, o virulentă satiră socială a Angliei secolului al XVII-lea? Sau avem de-a face cu o amară „lume pe dos” cu care se încheie minunatul proiect baconian al Noii Atlantide? Este Swift un Bacon dezamăgit?
Cafeneaua filosofică: sezonul II
Reluăm Cafeneaua filosofică de vineri seara și deschidem „sezonul II” cu o discuție despre (anti)utopia lui Jonathan Swift. Recitiți Călătoriile lui Guliver și venți alături de noi vineri seara de la ora 20, pe zoom sau pe canalul de youtube Cafeneaua filosofică.
Țesătura poveștii
Scurtă istorie a creației... este o carte cu ambiții mari. O carte care se ocupă de acea problemă care a fascinat omenirea, în toate timpurile: problema originii vieții. Cum a apărut viața pe Pământ? Există un plan al Creației? O ierharhie a speciilor și formelor? Se naște diversitatea biologică din „semințe” care conțin în ele, în potență, forma viitoare a fiecărui organism în parte? Este apariția vieții un eveniment întâmplător? Un eveniment unic în istoria Pământului? (și dacă da, de ce natură?)
Let's talk about books 