Povestea Deliei Bacon nu poate să nu te impresioneze. E o colecție de manual de prejudecăți și idei fixe, un exemplu perfect al constrângerilor și barierelor culturale artificiale ale societății victoriene. E atât de bună, încât e foarte greu să n-o romanțezi. Mai ales azi, e atât de tentant să repovestești istoria Deliei Bacon din perspectiva victimei. Ai tot instrumentarul: o femeie frumoasă și inteligentă, autodidactă, de o erudiție remarcabilă, capabilă să vorbească cu talent, convingere și entuziasm, capabilă să convingă sau cel puțin să intrige. O minte originală, o teorie stranie dar ingenioasă, ani de muncă asiduă și, în cele din urmă, un volum consistent, de peste 700 de pagini. Un volum a cărui posteritate ne intrigă și în ziua de azi. Căci e volumul de la care a început totul. Pe urmele Deliei Bacon, oameni de marcă din generații diferite au fost convinși că piesele lui Shakespeare n-ar fi putut fi scrise de actorul care semna cu numele William Shakespeare. Că William Shakespeare, din Stratford upon Avon nu avea nici anvergura culturală, nici sensibilitatea, nici educația potrivită pentru a scrie Hamlet și Regele Lear, Iulius Cesar sau Coriolan.