Revărsarea unui spirit liber

Laura Pătrașcu (Mancă)

M-am întâlnit cu Cehov, de curând. Am încercat în nenumărate rânduri să-l cunosc, dar mereu m-am aflat în urma lui enigmatică, iar misterul acela îmi dădea un fior; mi se părea că sunt mult prea departe de ceea ce ar fi trebuit să fiu pentru a-l cunoaște. Până acum, când mi-am luat elan și m-am avântat să-l cunosc. M-a primit cu brațele deschise și am găsit printre rânduri sufletu-i revărsat. Aproape de fiecare, cunoscând, parcă, pe fiecare, pune viața în scenă, deși ne lasă să înțelegem că viața este o scenă. Prefăcuți, ne jucăm rolul potrivit „în acest afurisit secol practic, al realității, în care trăim”, iar  „nepotrivirea între vorbă și faptă e un lucru caracteristic” (Răzbunarea- Cehov, 1954), și, se pare, că această nepotrivire a rămas, mereu, un fapt prezent al realității.

 În scurt timp m-a plimbat de la banalul și comicul vieții, ca în Numele calului, la ridicolul situațiilor ce te înfioară prin absurdul lor, cum îl regăsim în Cucoanele sau Multă hârtie, la drama din Vanka, ce prezintă atât de viu sentimentele bietului copil, „orfan fără noroc”,  care îi scrie bunicului său vină să-l ia de la cizmarul la care era ucenic pentru că „toţi mă bat şi mi-e aşa de foame şi de dor, că nici nu pot să-ţi spun şi plâng întruna” (Vanka – Cehov, 1954).

 Acum, și poate că de aici ar fi fost util să încep, mi se pare util să spun că elanul a fost provocat de confluența dintre două impulsuri, ambele venite de la două persoane cu autoritate pentru mine, și nu numai, doi dintre profesorii mei. Pe deoparte acel, „Hai să vorbim despre Cehov!” care m-a împins să întreb pe altcineva, din teama de a nu mă face de râs, „De unde ar trebui să încep explorarea? Care-i este scrierea reprezentativă?” (pentru că, știm cu toții, dacă nu începi cu o lectură potrivită, ajungi să respingi autorul). Oricum, comun celor doi profesori a fost că orice aș citi scris de el, este bun pentru a-l găsi acolo pe autor. Desigur, amândoi știau că odată ce te apuci să citești Cehov, nu te oprești până nu vei citi tot ce a scris Cehov. Nu ai cum să te oprești din cercetarea unei radiografii ce prezintă cu o acuratețe atât de mare atât societatea, cu aparențele ei teatrale, cât și trăirile interioare, încât, nu de puține ori, te face să te simți descoperit.

Până acum am citit puțin, dar suficient a mă lămuri cât de fin psiholog este, pentru a-mi da seama că, deși scria în reviste pentru călători cu scopul de a-i „delecta”, el nu oferă doar o altă lume în care „navetistul” să se piardă între două gări, ci îi oferă însăși lumea în care trăiește, și o prezintă atât din perspectiva comicului, a absurdului, cât și din cea a tragediei umane. Personajele sunt prezentate atât din perspectiva trăirii interne, cât și privite din afară. Descrie cu scrupulozitate anumite trăiri interioare; firescul atitudinilior, acțiunilor și întrebărilor ce sunt perfect adaptate personajelor. Dezinvoltura cu care prezintă toate acestea, implicarea personajelor în paralel atât în dialog cu exteriorul, cât și cu sine însuși, îl transformă într-un maestru cunoscător al sufletului uman, deși, poate că-și expune, în mare parte, observațiile propriilor trăiri.

Viața este un teatru, tu un actor pe scena ei, și „pe scenă, ca şi în viaţă, lucrul principal e adevărul” (Răzbunarea- Cehov, 1954), iar Cehov ne spune adevărul despre noi, despre el însuși, despre viața pe a cărei scenă trebuie să-ți joci propriul tău rol, despre cum este să joci rolul unui comic trist, despre cum trebuie să dai reprezentații într-un hambar „înălţat la rangul de teatru, nu pentru merite excepţionale, ci pentru faptul că era cea mai înaltă şură din oraş” (Răzbunarea- Cehov, 1954). Asta ne transmite scriitorul printre slovele lui pe care le „scrie fără să se gândească la niciun fel de formă, scrie pentru că scrisul se revarsă liber din sufletul lui” (Pescărușul – Cehov, 1960).

Voi continua să citesc Cehov; este atât de aproapte de sufletul uman, încât poți să-l iei peste tot: călătorie sau vacanță, seara sau dimineața, la cafea sau ceai. Orice lectură a scrierilor lui, este ca o vizită la psiholog.

Lucrări citate:

Cehov, Anatol Pavlovici. 1954. Opere – Povestiri. [trans.] Anda Boldur . București : ESPLA Cartea Rusă, 1954. Vol. 1, Kindle eBook: octombrie 2012.

Cehov, Anton Pavlovici. 1960. Opere -Teatru 1893-1895. [trans.] Moni Ghelerter, et al. București : E.S.P.L.A – CARTEA RUSĂ, 1960. Vol. X, Kindle eBook: Cosimo, aprilie 2013.

One thought on “Revărsarea unui spirit liber

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s