Astăzi vom vorbi la cafeneaua online despre ceea ce Nassim Taleb numește „partea cea mai importantă a vieții” și cea pe care foarte puțini o văd de la început. Într-o lume lucrurilor solide și a vieților fragile, ne scapă acea calitate specială care este opusul fragilității. Nu robustețea, zice Taleb, este opusul fragilității. Ci anti-fragilitatea. … Continue reading Ce rămâne după ce pleacă lebedele negre?
„[P]e 10 noiembrie 1619, odată ce adoarme, plin de entuziasm și preocupat în totalitate cu gândul de a fi descoperit în exact aceeași zi fundamentele științei miraculoase, are trei vise consecutive într-o singură noapte, vise despre care își imaginează că ar fi putut veni doar de undeva de sus. Când adoarme, imaginația îi este lovită de niște reprezentări ale unor fantome care i se înfățișează și care îl înfricoșează[…]”
Trăim fără îndoială un moment de răscruce în istoria omenirii, a Europei și, poate, și a României. După COVID19 multe lucruri nu vor mai fi la fel. Societățile noastre vor fi puse la încercare în numeroase dintre certitudinile, obișnuințele și dimensiunile confortului câștigat în ultimele decenii. O parte din trecutul nostru se va închide definitiv. Iar o parte din viitorul nostru se va deschide inevitabil. Nu este deloc sigur că acestea sunt amândouă vești bune.
Vești bune: avem canal de youtube. Primul video postat este înregistrarea discuției de vinerea trecută, cu titlul: Seneca și Epicur în carantină. Acutalitatea exercițiilor spirituale (și poate fi vizionat aici). Au participat Andrei Cornea, Dana Jalobeanu, Grigore Vida și comunitatea formată în jurul „Cafenelei filosofice”. Spre deosebire de întâlnirile de la Le petite bouffe, unde locurile … Continue reading Cafeneaua filosofică în format online: Seneca și Epicur în carantină. Actualitatea exercițiilor spirituale
Memorialistica secolului trecut ne-a obișuit cu povești de viață dată pe răzătoarea istoriei; prinse sub tăvălugul regimurilor totalitare, mărunțite bine în sistemul concentraționar mare (la scara unei țări întregi) sau mic (între pereții închisorilor). Cu destine rupte și reînnodate, cu momentele lor de eroism, cădere, lașitate și sfințenie. Cartea doamnei Bentoiu ne vorbește despre astfel de vieți. Citind primele pagini mă gândeam să scriu despre ea sub un titlu de tipul „sub tăvălugul istoriei”. Dar mi-am dat seama curând că mă înșelam. Că documentul pe care-l am în mâini – și cu care mi-am petrecut o bună parte a ultimelor nopți, la capătul acestor zile cu totul speciale – este de altă factură. Doar că, pentru a vă explica, am nevoie de o poveste.
In one of the already classical revisionist narratives of the Scientific Revolution, Mordechai Feingold showed us that Newton’s followers, i.e. rather mathematically-minded natural philosophers who would almost despise natural history (seen as a process of collecting and classifying) in favor of the more theoretical natural philosophy, were actually outnumbered by the ones that, following a Baconian trope, preferred to “put Weights on the Intellect” (and thus, at least for the moment, focused on collecting, exposing, cataloging and experimenting, rather than theorizing). This position, as it is inherited by the Bibliographic historian William Poole, can be formulated in terms of a “mathematicians (geometers)” vs. “naturalists” debate. Poole chooses to tell the story of the latter (xiii, 171) , and thus, both with appealing prose and admirable precision, takes Feingoild’s programme one step further.
Let's talk about books 