Astăzi vom vorbi la cafeneaua online despre ceea ce Nassim Taleb numește „partea cea mai importantă a vieții” și cea pe care foarte puțini o văd de la început. Într-o lume lucrurilor solide și a vieților fragile, ne scapă acea calitate specială care este opusul fragilității. Nu robustețea, zice Taleb, este opusul fragilității. Ci anti-fragilitatea. Anti-fragilitatea are de-a face cu capacitatea creativă în care răspunde un organism la evenimente traumatice sau la factori de stress. Și cu capacitatea organismelor sociale de a se reconstrui în situații de criză. Cartea lui Nassim Taleb e un elogiu adus antifragilității în toate formele ei. Și sunt multe lucruri de discutat despre ea. 
Însă discuția noastră va fi mai generală. Sunt sigură că aveți cu toții exemple și întrebări. De ce sunt unele societăți mult mai bine pregătite pentru a face față unei crize? De ce, în fața unei provocări, grupuri sociale acționează atât de diferit? De ce nenorocirile câteodată unesc, alteori dezbină? Ce se activează în noi – organisme, trestii gânditoare și agregat social – atunci când apare pericolul, criza, nenorocirea?
De unde vine potențialul de creație al „zilelor negre”? Și de ce nu sunt toate crizele benefice? Ce rămâne după ce pleacă lebedele negre?
Ciprian Mihali în dialog cu Mihai Maci, moderați de Dana Jalobeanu. Vineri, 10 aprilie, ora 20 online pe zoom. Folosiți linkul de data trecută (sau trimiteți un email la dana.jalobeanu@gmail.com).
Let's talk about books 