Europa cărților

Activitatea de producere a unei cărți este un complex proces de colaborare în care sunt implicate foarte multe meșteșuguri și personaje: tăbăcarul specializat în producerea de pergament, zugravul care produce pigmenții și culorile, scribul care copiază, cel care corectează, artistul care pictează și „iluminează” manuscrisele, legătorul de cărți, un alt tăbăcar care, de data aceasta, produce coperta grea de lemn și piele care va „închide” manuscrisul. Cartea lui Charles reconstruiește imaginativ toate aceste etape, dându-ți prilejul să arunci o privire peste umărul fiecăruia dintre acești meșteșugari.

Știința care nu există (încă?)

Dintre multele cărți ale lui Lee McIntyre, aceasta mi-a plăcut cel mai mult. Pentru că nu vorbește doar despre știință și pseudo-științe, despre cum putem identifica și izola discursurile de tip fake news și bazaconiile ci despre cea mai importantă dintre științele care nu există încă. O știință a comportamentului uman.

Pseudo-științe, științe alternative și alte bazaconii

Cum discuți cu partizanii „pământului Plat”? Cei mai mulți dintre voi veți zice: nu discuți. Treci pe partea cealaltă, evitând discuția. Tocmai de aici pleacă cartea lui Lee McIntyre (recent apărută în limba română la Editura Humanitas în traducerea lui Iulian Comănescu). Iar răspunsul lui McIntyre e foarte diferit. El ne spune că e important … Continue reading Pseudo-științe, științe alternative și alte bazaconii

(Mult) mai mult decât un jurnal

Prima mea impresie la citirea cărții a fost că am dat peste un manuscris ascuns într-o sticlă. Știți voi, acele chestii pe care le aruncau în mare naufragiații, sperând că cineva, undeva, le va citi și le va veni în ajutor. Așa și acest jurnal, scris în cea mai întunecată dintre epocile întunecate în anii 88 și 89. Ultima însemnare e din 14 decembrie 1989. Impresia mea a fost întărită de prefața cărții în care autoarea povestește cum a regăsit aceste caiete, pe care le credea pierdute, cum le-a citit, ea însăși, cu ochii celui venit din viitor și cum a decis să le publice.

Universitatea și învățarea prin contaminare

Vă semnalez că am ajuns la o răscruce: presa culturală ne invită să reflectăm asupra locului și rolului universității în societatea contemporană românească. V-aș invita să facem un exercițiu de imaginație și să privim această invitație într-o perspectivă istorică. Oare în ce perioadă a lungii istorii a universităților europene ar fi fost ea posibilă? Sigur nu în modernitatea timpurie; nici în secolul iluminismului; nici măcar în marele secol al XIX-lea. În toate aceste perioade există epoci de înflorire și epoci de criză a universității; în toate aceste epoci se discută despre rolul și locul universității în societate. Însă disputele se poartă în cercuri închise; în marile societăți savante, în cluburi, în publicații cu circuit restrâns. Între universitari. Secolul nostru e diferit. Universitatea pare să fie o instituție de interes general. În fond, contribuim fiecare cu bani din buzunar la bugetul din care statul susține universitățile. Care, ni se spune, sunt o parte a sistemului de învățământ. Și încă o parte care nu funcționează prea bine căci iată, așa cum știți, a fost știre de presă că universitățile românești au căzut în topurile internaționale, că nu avem nici o universitate românească între primele 1000 de universități ale lumii. Se pare că acesta este un fapt care ne doare și ne îngrijorează suficient cât să discutăm deschis despre el. De ce este așa? Cum s-a ajuns aici? E ceva greșit în felul în care este organizat sistemul universitar din România? Ce se poate face să ieșim de pe panta descendentă? Se mai poate face ceva?

Cum am înțeles ce înseamnă un stat asistențial

Mi-a căzut în mână, zilele astea, într-o pauză, o tipăritură specială. Revista lunară a consiliului local al primăriei Westminster. De fapt, cum se va vedea în continuare, pe la jumătatea lecturii am descoperit că nu e orice revistă. E revista pentru seniori (60+). 30 de pagini de anunțuri și reclame. Conținând activități pe care seniorii … Continue reading Cum am înțeles ce înseamnă un stat asistențial

Jurnal de bibliotecă. Episodul 4. Refugiul

La Londra, vara a venit într-o sâmbătă din septembrie. 2 septembrie. S-au făcut deodată 30 de grade și totul a început să se pârjolească încet. Oricum nu mai plouase de ceva vreme, dar vara fusese moderată, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Nimic nu anunța temperaturile extreme care au transformat orașul într-un cuptor încins. Și, mai ales, … Continue reading Jurnal de bibliotecă. Episodul 4. Refugiul

Jurnal de bibliotecă. Episodul 2: Cum se formează un cititor

Era la început de august, și era vară - cât de vară poate fi la Londra. Am ieșit în curtea interioară a bibliotecii să-mi mănânc sandwichul, cu termosul de cafea după mine. Am găsit o masă liberă la umbră, căci soarele ardea destul de tare. Am remarcat lângă mine o pereche simpatică. El, drăguț foc, … Continue reading Jurnal de bibliotecă. Episodul 2: Cum se formează un cititor

Jurnal de bibliotecă. Episodul 1. August la British Library

Cred că v-am mai spus că British Library este biblioteca mea favorită. N-am mai văzut o altă instituție care să îmbine atât de armonios funcții atât de diferite. British Library este în același timp bibliotecă de cercetare, bibliotecă publică, instituție educațională și spațiu de recreere – și le face pe toate cu aceeași eleganță. Construită … Continue reading Jurnal de bibliotecă. Episodul 1. August la British Library