O bună introducere în filosofie

Dana Jalobeanu

Bertrand Russell, Viitorul omenirii și alte eseuri deloc populare, traducere de S.G. Drăgan, Humanitas, 2021

În anul care tocmai a trecut am primit parcă mai mult ca niciodată întrebarea standard: Cu ce cărți să încep să mă apropiu de filosofie? E o întrebare la care răspund, de obicei: De filosofie vă puteți apropia pornind de oriunde. Puteți porni dinspre marea literatură și problemele existențiale. Puteți porni dinspre știință și neliniștile generate de ea. Puteți porni de la dialogurile lui Platon sau de la cugetările lui Marcus Aurelius. De unde nu trebuie să porniți, aș zice, sunt chiar introducerile în filosofie. Cu foarte mici excepții, introducerile în filosofie sunt caricaturi.

Viitorul omenirii și alte eseuri deloc populare

Există însă și excepții, și despre una dintre acestea am să vă vorbesc acum. Viitorul omenirii și alte eseuri deloc populare nu e o carte nouă ci mai degrabă una clasică, însă vă puteți bucura de ea acum și în limba română, în traducerea elegantă realizată de profesorul Drăgan Stoianovici (S.C. Drăgan). Și veți găsi în ea o minunată introducere în filosofie. Una de modă veche, adică pasiona(n)tă, angajată, polemică.

Ce este filosofia? Pentru Russell, principala menire a filosofiei este să ne educe cea mai prețioasă dintre funcțiile umanului: anti-dogmatismul. Un fel de scepticism educat în care Russell vede însăși dovada maturizării individuale. Căci:

Nevoia de certitudine este firească la om, dar este cu toate acestea un viciu intelectual. Dacă vrei să-ți scoți copiii la iarbă verde într-o zi meteorologic echivocă, ei îți vor cere să le răspunzi dogmatic dacă va fi vreme însorită sau va ploua și vor fi dezamăgiți dacă nu le poți răspunde fără șovăire. Același gen de siguranță este cerut, mai târziu în viață, din partea celor care își asumă misiunea să conducă popoare spre Pământul Făgăduinței. ”Lichidați-i pe capitaliști, și supraviețuitorii vor avea parte de fericire veșnică.” ”Exterminați-i pe evrei, și toată lumea va fi virtuoasă” […] Chiar și o brumă de filosofie ar face cu neputință acceptarea unor asemenea enormități sângeroase. Cât timp însă oamenii nu sunt deprinși să se abțină de la judecăți în lipsă de dovezi, ei vor fi derutați de profeți infatuați și vor sfârși prin a avea drept lideri fie niște fanatici ignoranți, fie niște șarlatani lipsiți de scrupule. (p. 53)

Filosofia este exercițiul care ne deprinde cu incertitudinea, altminteri greu de îndurat. Însă nu pentru că filosoful ar predica scepticismul. Russell este atent să ne spună că scepticismul filosofic poate fi și el dogmatic, dacă e predicat ca atare. Filosofia este mai curând exercițiul decât rezultatul.

Ceea ce filosofia trebuie să risipească este certitudinea, fie ea a cunoașterii sau a ignoranței. Conceptul de cunoaștere nu este unul atât de precis cum se crede de obicei. În loc de a spune „știu cutare lucru”, ar trebui să spunem ”Știu mai mult sau mai puțin ceva care este mai mult sau mai puțin de cutare fel. (p. 54)

Filosofia ne deprinde să ne evaluăm și să ne nuanțăm judecățile, dar și să ne deprindem să acționăm conform „celei mai bune ipoteze”, luată ca ipoteză, fără să o ridicăm la rangul de dogmă și — foarte important — calculând mereu consecințele judecăților și acțiunilor noastre. Textul lui Russell este o pledoarie pentru responsabilitate. Acțiunile noastre trebuie gândite luând în considerare, mereu și mereu, posibilele lor consecințe. Filosoful acționează nu doar conform ipotezei celei mai probabile ci luând în considerare posibilele efecte negative pe care le-ar putea avea falsificarea propriei sale teorii.

Filosofia ca exercițiu de anti-dogmatism, moderare a pasiunilor, nuanțare a judecății și calcul al posibilelor consecințe negative, iată ce ne propune Russell – atât în ce privește teoria cât și practica. Iată un exercițiu interesant de practicat astăzi: când discutați teorii care stârnesc emoții puternice, înlocuiți cuvintele problematice cu simboluri matematice. Evaluați apoi validitatea raționamentului, evitând să vă implicați emoțional. Repetați acest exercițiu – și iată că ați învățat unul dintre trucurile de bază ale gândirii – gândirea în termeni abstracți. Iată și un altul: încercați să trăiți nu emoții individuale, ci emoții generice, al căror obiect nu este eul sau cercul social imediat (familie, prieteni) ci umanitatea. Deprindeți astfel un alt important instrument al filosofiei, gândirea în „termeni universali”.

Astfel înarmați, Russell ne propune să reflectăm la problemele importante ale lumii în care trăim, începând cu viitorul omenirii, pentru care vede trei scenarii posibile: extincția totată a speciei umane (în urma unui război nuclear), revenirea la barbarie (în urma unui război și a degradării parțiale a civilizației) și unirea întregii umanități sub o guvernare planetară. Capitolul despre viitorul omenirii este unul dintre cele mai interesante din carte și n-am să vă spun care este concluzia lui. Nu vă spun decât că e un foarte interesant exercițiu al gândirii pure, unul care merită făcut sub îndrumarea acestui autor talentat și non-convențional.

Sunt multe locuri în care nu sunt de acord cu Bertrand Russell, sunt multe subiectele pe care mi-ar fi plăcut să ne contrazicem. Căci nu pot să nu recunosc că rareori găsești o scriitură mai vie, mai sclipitoare, mai polemic-angajată care, însă, nu-și pierde nicio clipă eleganța și-ți creează impresia că autorul ei ar fi fost încântat să intre într-o dezbatere rațională pe oricare dintre subiectele cărții. Ritmul alert, ironia fină, privirea de ansamblu, formularea memorabilă te întâmpină la tot pasul. Adesea puse în slujba unor cauze nobile: pacifismul, feminismul, umanismul sunt doar câteva dintre ele. Sunt sigură că fiecare dintre voi își va găsi printre cele 12 capitole, unul preferat. Al meu este, cred, ”A fi în pas cu vremea”. Cel care începe cu ”Epoca noastră este cea mai provincială de la Homer încoace”. Nu suntem provinciali geografici, ci temporali. Suntem oameni care nu mai au un comerț firesc cu propria lor istorie, nu mai au memorie culturală. Efectele acestei pierderi sunt uniformizarea, „modele culturale,” dogmatismul și „pierderea solitudinii” (azi am zice: a capacității de a gândi cu mintea ta”). Actuale în anii 50, cuvintele lui Russell sunt cu atât mai actuale azi, când conectivitatea globală contribuie și mai mult la pierderea solitudinii. Nu mai avem nici deprinderea, nici răgazul de a gândi cu mintea proprie. Avem, în schimb, opinii și credințe preluate de-a gata, pe nemestecate, din diferitele forme de dogmatism care ne înconjoară. Peisajul umanității descrise de Russell e întunecat – uneori rizibil.

Omul e un animal rațional – mie, cel puțin, așa mi s-a tot spus. Pe parcursul unei vieți îndelungate am tot câutat dovezi în favoarea acestui enunț, dar deocamdată n-am avut norocul de a da peste ele, deși am scotocit prin numeroase țări, intinse pe trei continente. Dimpotrivă, am băgat de seamă cum lumea se afundă mai departe în sminteală. Am văzut mari națiuni, aflate pe vremuri în fruntea civilizației, cum sunt duse de nas de către predicatori ai unor absurdități bombastice. Am văzut cruzimea, persecuțiile și superstițiile crescând rapid, în salturi, încât aproape că am atins punctul în care elogiul raționalității trece drept semn că persoana care-l formulează trebuie considerată o relicvă care din păcate a supraviețuit unei ere apuse. Toate acestea sunt deprimante, dar mâhnirea nu este o emoție utilă. Pentru a mă elibera de ea, m-am apucat să studiez trecutul cu mai multă atenție decât o făcusem până atunci, și iată că am descoperit, așa cum făcuse și Erasmus la vremea sa, că sminteala e perenă, dar că specia umană totuși supraviețuiește.(p. 104)

Citind această carte m-am întrebat adesea ce-ar fi spus Russell azi? Azi, când filosofii nu mai sunt decât foarte rar făcuți din același material (născut într-una dintre cele mai vechi și mai nobile familii engleze, educat la marea școală care era Trinity College, Cambridge, în ultimii ani ai secolului trecut, Russell a avut, mereu, răgazul și solitudinea reflecției, curajul opiniilor, talentul de a le expune în public și de a le trece mai departe, generațiilor tinere). Azi, când puțini profesori mai cred despre ei înșiși, și despre toți ceilalți dascăli că misiunea lor trebuie să fie cea de „gardieni ai civilizației” (p. 161). Așa cum aproape nimeni din cei de azi nu ar avea curajul, ironia și detașarea de a-și scrie și publica propriul necrolog (cap. 12). V-aș lăsa aici, ca încheiere, ultimele rânduri din acest text

Viața lui Russell, cu toate îndărătniciile ei, a avut o anumită consecvență anacronică, amintind de rebelii aristocrați de la începutul secolului al XIX-lea. Principiile sale erau ciudate, dar, așa cum erau, i-au ghidat acțiunile. În viața sa privată nu a nifestat defel cerbicia care a dăunat scrierilor sale, ci a fost un interlocutor agreabil și nelipsit de simpatie umană. A avut o mulțume de prieteni, dar le-a supraviețuit aproape tuturor. Celor rămași în viață li se părea, la vârsta-i extrem de înaintată, plin de voioșie, ceea ce fără îndoială trebuie pus în bună măsură pe seama sănătății sale robuste, căci din punct de vedere politic a fost în anii săi din urmă la fel de izolat ca Milton după Restaurație. A fost ultimul supraviețuitor al unei epoci defuncte. (p. 231)

One thought on “O bună introducere în filosofie

  1. L-am citit cu pasiune in diferite etape (ale sale, ale mele) pe Bertrand Russel si voi continua cu volumul pe care il semnalati. Multumesc.

    A propos de exercitiile amintite: a incercat careva dintre cei amintiti sau cititori sa sada la malul unei ape, cel putin o ora: fie rau, lac , cu picioarele pe tarmul marii, etc. – ascultand ritmicitatea spargerii valurilor in pietrisul buzei de uscat …Ei, bine, vorbim dupa “experiment”.

    Caut deja printre volumele casei.

    Dragi salutari.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s