Dana Jalobeanu
Vlad Zografi, Supraviețuire, Humanitas, 2021
Dacă anul acesta a fost și pentru voi un an greu, dacă ați avut senzația că orizontul se întunecă și speranțele se îngustează, că trecerea de la o zi la alta e, uneori, o mare victorie, merită să citiți noul roman al lui Vlad Zografi ca pe o serie de mărturii ale unor colegi de suferință. Deși nu e vorba, în el, despre pandemie, nici despre criza politică, nici despre imediatul vieții de zi cu zi. Lumea lui Zografi e o Românie contemporan-generică, iar personajele lui, adesea familiare, trec cum pot prin vieți universal recognoscibile. Galeria de personaje din Supraviețuire e remarcabilă. Inginerul frustrat care-și pune speranțele în talentul generației următoare, fizicianul care urmărește să descopere secretele universului (și eușuează) în timp ce lumea se dărâmă și se estompează în jurul lui, artistul cabotin cu succes la public și agendă politică, precum și o gamă întreagă de personaje feminine nefericite, conversând în diferite registre ale disperării.
Povestea, neliniară și cu remarcabile întorsături de situație (altminteri pe o pantă constant-descendentă) este spusă din bucăți, de două dintre personaje, oglindind, din perspective diferite, întâmplări cotidiene de toate culorile (în general întunecate). Deși cam toate episoadele poveștii sunt dramatice și se termină prost, romanul este splendid. Are ritm și finețe, armonie și profunzime, captivează și stârnește imaginația. Scriitura lui Vlad Zografi îmi amintește pe alocuri de un alt roman superb și mereu actual, Punct-contrapunct al lui Aldous Huxely. Nu vreau să vă povestesc nimic, căci întorsăturile și suprizele nu se povestesc. Vă recomand însă să citiți și să savurați. Nu este o carte ușoară, căci nu-ți permite să evadezi din întunecimile și răutățile zilei. Are însă o altă calitate: le potențează, le oferă ecou și profunzime, și te însoțește prin ele. Cu luciditate și cu un umor fin. Poate cea mai remarcabilă trăsătură a romanelor lui Vlad Zografi este că ele trăiesc cotidianul în partea sofisticată a vieții. Cea capabilă să dea sens și valoare celor mai banale, celor mai triste, celor mai tragice forme de existență umană.
Let's talk about books 
Mai intai: LA MULTI ANI CU SANATATE, IMPLINIRI SI BUCURII ALE MINTII SI SUFLETULUI!!! Am primit ieri cartea lui Dorian Galbinski pe care am si citit-o on-line (of course!). Prima parte …sontic, sontic, cam pedestra, multe aspecte bine cunoscute generatiei din care si eu fac parte; dar incepand cu anii ’70 si munca la BBC, mi-a fost greu s-o las din… ochi – doar cateva intreruperi de natura emotiva! Am parcurs-o cu sufletul la gura pana a batut ceasul de schimbarea unei cifre anuale. Impresionant parcurs, excelent omul. Multumesc pentru semnalare. A meritat. Despre “Supravietuirile” lui Vlad Z. mai reflectez. Nu e momentul pentru “degustarea”-fie si artistica- a altor disperari. Cu toata pretuirea. M.G.
LikeLike