Modelul lui Galileo

Dana Jalobeanu

Nick Wilding, Galileo’s Idol. Gianfrancesco Sagredo and the Politics of Knowledge, University of Chicago Press, 2014

Încep cu o mărturisire: am ajuns să mă bucur de cartea asta abia în 2021 din cauza unei prejudecăți. N-am citit-o până acum din cauza titlului – căci nimic din titlu nu dezvăluie regalul din interior. Cartea lui Wilding e spectaculoasă, pasionantă și provocatoare. E acel tip bun de a reconstrui contextul istoric care aduce cu investigația detectivistică și ține cititorul cu răsuflarea tăiată. Biografia e doar urzeala pe care se țese, spectaculos, o tapiserie barocă pe care împletesc armonios contextul în care Galileo Galile scrie și publică două dintre cele mai importante cărți ale istoriei științei: Mesagerul stelar (1610) și Dialog asupra celor două mari sisteme ale lumii (1632), cu povești spectaculoase despre inchiziție, spionajul internațional al republicii venețiene, piața europeană de carte și instrumente științifice, sistemul de patronaj și istoria universităților.

Personajul principal al cărții lui Wilding este Sagredo, mai familiar cititorului ca unul dintre personajele celebrului Dialog asupra celor două mari sisteme ale lumii. Vă reamintesc: Dialogul are trei personaje. Simplicio, aristotelicianul împătimit și obiectul batjocurii; Salviati, matematicianul partizan al noului sistem copernican al lumii, și purtător de cuvânt al lui Galileo (care Galileo apare în Dialog doar tangențial, citat uneori, și denumit „academicianul”) și Sagredo, nobilul venețian cu interes pentru matematică și științe naturale, „arbitrul” dezbaterii.

Cine este, însă, acest Sagredo? Nobil, educat (inclusiv de către Galileo, la Universitatea din Padova), angajat în serviciul diplomatic al republicii venețiene, apoi în politică și spionaj, colecționar de cărți, instrumente și oameni, mare prieten, mort în floarea vârstei, înainte de a putea scrie sau publica ceva (altceva decât numeroasele sale epistole diplomatice sau scrisori trimise prietenilor, din care s-au păstrat doar o parte, în arhivele republicii), Sagredo a dobândit o glorie postumă în paginile Dialogului lui Galileo. Sagredo-ul lui Galileo e probabil personajul cel mai simpatic al dialogului, cel mai viu și mai neliniar. E clar că el întrunește simpatia și admirația autorului; și le câștigă, foarte repede, și pe cele ale autorului. Însă doar citind cartea lui Wilding veți vedea cât de remarcabil, cât de spectaculos, pe alocuri, era modelul lui Galileo. Acel Sagredo care i-a fost elev și prieten, sursă de inspirație și ajutor, mediator, interlocutor, corespondent, adesea gazdă, și — ne convinge Wilding – uneori, și model. Târziu, după moartea timpurie a acestui prieten, Galileo avea să-i scrie altuia că Sagredo i-a fost modelul de urmat. Într-un sens care merită recuperat și regândit. Căci, ni se spune, până la moarte, Galileo avea să păstreze două portrete: cel al discipolului, Viviani, și cel al modelului, Gianfrancesco Sagredo.

Biografia lui Sagredo este însă doar urzeala tapiseriei. Pornind de la ea, se construiesc episoadele fascinante ale poveștii. Sau poveștilor; căci această carte este una în care se întretaie și se împletesc mai multe fire. Politica venețiană și interferențele inchiziției, istoria marilor descoperiri științifice și modul în care acestea difuzează și se răspândesc pe piața europeană a ideilor.

Sidereus Nuncius - Wikipedia

Veți afla, de pildă, întreaga istorie a tipăririi Mesagerului stelar, una dintre cele mai faimoase, cele mai populare scrieri științifice din toate timpurile. Pe care Galileo o tipărește cu ajutorul unei tipografii semi-clandestine al cărei proprietar fusese interzis de inchiziție. Un risc asumat, însă: căci doar acel tipograf și librar avea conexiuni europene suficient de bune cât să facă ca această carte tipărită în mare grabă să prindă târgul de carte de la Frankfurt, ceea ce însemna, evident, difuzarea rapidă a marilor descoperiri astronomice realizate de Galileo în 1610. O carte tipărită de un tipograf interzis, dar cu girul simbolic al marelui duce de Medici și pe care Galileo o scrie și o tipărește de la început pentru a o trimite pe piața europeană și, mai ales, la marile curți ale Europei.

Rolul lui Sagredo în difuzarea descoperirilor lui Galileo este unul esențial: fărăr el, Mesagerul stelar n-ar fi ajuns exact acolo unde Galileo a vrut să-l trimită: la curtea imperială, la Praga, și la curtea lui James I, la Londra. Sagredo a fost cel care a avut legăturile și corespondenții potriviți; Sagredo a făcut ca despre descoperirile lui Galileo să vorbească, aproape imediat, oamenii puternici ai Europei.

Istoria tipăririi și a difuzării europene a Mesagerului Stelar se citește ca un adevărat roman polițist. Și tot așa este și următorul episod al cărții, cel care deslușește intrigile din spatele unei faimoase dispute: disputa cu privire la petele din Soare. N-am să vă stric plăcerea de a descoperi singuri detaliile. Vă spun doar să vă lăsați timp pentru a citi o carte greu de lăsat din mână. O carte care ne demonstrează că istoria științei poate fi din cale-afară de pasionantă.

One thought on “Modelul lui Galileo

  1. Cartea propusa imi aminteste de neuitatul volum: “IMPRIMATUR” de Rita Monaldi si Francesco Sorti, 2002/3 – un thriller istoric de mare eruditie, pe care l-am recenzat la vremea sa. Nu cunosc lucrarea lui Nick Wilding, dar ma intereseaza enorm. Ma intreb daca mai tin pasul la ritmul acesta…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s