Ana Petrache
Grecii aveau două cuvinte pentru a vorbi despre viață : zoe și bios. Zoe se referă la viața pură, faptul de a trăi, comun oamenilor, animalelor, plantelor și zeilor. Bios, pe de altă parte, este un mod anume de a trăi al unui inidivid sau al unui grup. Nu e de mirare faptul că locul specific în care se desfășoară zoe este în casă. În situația de față, statul a decis să sacrifice partea de bios de dragul părții de zoe. Evident, bios fără zoe nu se poate. Întrebarea este dacă se poate invers să continuăm un zoe la nesfârșit fără a avea parte de bios. Până acum filosofia politică pleca de la ideea grească că omul este corp și suflet și că guvernabiltatea se adresează părții celei mai nobile, adică sufletului. Această idee a fost îndelung susținută de tradiția creștină care a dorit jurisdicție asupra sufletelor care, în opinia lor, trebuie să comande asupra corpurilor. În prezentul acut înțelegem că și reversul este valabil, cine are guvernabilitate asupra corpurilor are guvernabilitate și asupra sufletelor. Corpurile distanțate social nu se vor apropria sufletește, iar libertatea de a gândi nu va rezista mult fără libertatea de a pune în practică căci omul este o ființă întrupată.
Libertatea de conștiință nu a fost atacată, poți să îți petreci pandemia pe pornhub sau pe Trinitas, important este ca trupul să fie supus și închis, mintea îl va urma și ea cuminte, cu timpul. Ceea ce se distruge este comunitatea reală a corpurilor. Slujbele religioase care alcătuiesc trupul mistic al lui Hristos ca și petrecerile, banchetele moderne care fac comunitatea seculară, sunt în mod egal interzise pentru binele corpului individual. Orice practică a religiilor seculare ca mersul pe stadioane sau la concerte a fost în mod egal interzisă. Corpul lui Hristos a fost la rândul lui pus în carantină, nefiind altceva decât un alt corp, este mai bine pentru trupurile noastre să nu intre în relația cu corpul altuia, deci nici cu al lui Hristos, pentru că trupul său este periculos pentru noi.
Suntem corpurile noastre, corpurile noastre purtătoare de bacterii și viruși și de aceea noua religie medicală, ca și cele antice, ne va cere să ne purificăm continuu. Purificarea a redevenit un ritual social, catolicii își îmuiau mâna în aghează la intrarea în biserică, acum, la intrarea în magazine suntem obligați să ne purificăm, la fel și când ne întorcem acasă, ne purificăm din nou. În lumea antică sacrul reprezenta ceea ce e separat, ceea ce e pus de-o parte pentru zei și de aceea exista un tabuu în a te atinge de ceea ce e sacru. Fiecare dintre noi am deveni obiect sacru pentru celălalt, pentru fratele nostru. Interdicția atinge toate corpurile pentru că interdicția e rațională, adică făcută pentru binele corpului fiecăruia dintre noi. Când din greșeală, te vei atinge de corpul aproapelui tău un ritual de purificare se va impune, ca în iudaism, când ai atins cumva corpul unui mort.
Marx vorbea despre alienarea proletarului, produsă de explotare și muncă, dar nu ar fi imaginat o societate în care toate corpurile sunt alienate de modul lor de viață, de capacitatea de a trăi împreună cu celălalt. Vom continua să trăim împreună, dar vom fi separați, fiecare în casa sa și fiind conștient că reprezintă un potențial risc penru aproapele său. Ca în romanul lui Orwell, 1984, poate că sexul ne va salva, rămând o formă de revoltă în fața sistemului. De la Platon știm că cine reglementează relațiile sexuale are putere asupra indivizilor, pentru că în actul sexual există riscul de a adora corpul celuilalt și de a face din corpul celuilalt parte a corpului tău, de aceea, biserica a reglementat cu strictețe acest aspect. Și tot ca în Orwell, trolilor, un fel de suboameni ca educație și raționalitate li se va permite să atingă corpurile altora. Infirmierilor și badantelor li se va permite în continuare atingerea corpului impur, dar, pentru ființa educată atingerea unui corp va creea dezgust. Suntem într-o formă de gnosticism post-modern, tot răul vine de la corpuri care merită disprețuite, mintea poate fi liberă în lumea virtuală în timp ce corpul o trage înapoi. Întotdeauna, de fapt, corpurile noastre imperfecte ne-au tras înapoi mintea cu potențialul ei de a se deschide către infinit.
Corpul ne amintește prea tare de legătura noastră cu biologia și cu pamântul, faptul că trebuie hrănit zilnic nu e doar o limitare printre altele, ca lipsa de aripi, ci una fundamentală. Ca să duci mai departe viața din corp trebuie să ucizi. Animalele sunt sacrificate ca trupul uman să trăiască, veganii au înțeles acest aspect. Și tot ei știu cât de scump este să fi vegan pentru că pentru producerea, conservarea și transportul hranei ne-animale e nevoie de mai mult efort și de o cantitate mai mare de muncă. Continuarea vieții e bazată pe un sacrificiu, al animalului sau al efortului uman de cultivare, ca trupul meu să fie hrănit. Societatea modernă a cosmetizat acest proces, mâncarea ambalată nu îmi amintește așa de tare de sacrificiul animal. Viața corpului înseamnă sacrificiu, de sânge sau de sudoare, dar sacrificiu.
Creștinismul este cea mai nebunească dintre religii pentru că asumă întruparea lui Dumnezeu. Ce îi trebuie unei ființe atotputernice se renunțe la slava sa și să ia un trup ? Un prim sacrificiu va fi urmat de un al doilea sacrificiu, cel euharistic, în care corpul este frânt pentru a deveni hrană. Sacrificiul animal de sânge din templu e înlocuit cu sacrificiul corpului hristic care devine hrană spirituală fără a renunța de a se manifesta în materie.
Boala, cu atât mai mult boala transmisibilă prin atingere, are ceva respingător pentru că amintește de faptul că suntem trupuri, că nicio „cantitate” de spirit nu ne poate salva de faptul că suntem trupul care se îmbolnăvește, e o reducere a ființei noastre, a complexității noastre. Bolile de inimă, ca toate cele interne, sunt mai burgheze pentru că nu se văd, pentru că nu afectează imaginea persoanei respective. La polul opus, bolile vizibile, al cărui protoptip e lepra se văd, atacă exteriorul înainte de a ataca interiorul. Cruzimea izolării leproșilor mergea pe o line extrem de rațională a fricii și a evitării corpului care e în același timp impur și urât. Corpul mort este culmea impurității pentru că ne amintește de condiția noastră de corpuri. Aici, logica creștinismului este imbatabilă, trebuie să mănânci un corp etern ca să ai parte în corpul tău de nemurire.
Boala cea nouă este și ea una invizibilă, una în care invizibilitatea permite continuarea vieții până la proba îmbolăvirii. Când potențial orice corp poate fi afectat, lumea întreagă devine un spațiu al izolării corpurilor. Logica guvernabilității este imbatabilă, corpurile trebuiesc izolate. Cum mult înainte de pandemie, statul cerea celor care vor să se căsătorească analize de sânge și adeverință că sunt clinici sănătoși, acum statul va măsura temperaturile corpurilor. Cine are temperatura va fi excomunicat pentru o perioadă de timp din corpul cetățenesc. Căci ce este carantina decât o excomunicare politică pentru vina de a fi infestat, de a nu te fi protejat?
În intervalul dintre naștere și moarte corpul trebuie supus controlului medical. Dacă până acum sănătatea era o problemă individuală, acum ea devine o problemă colectivă, prin urmare nu mai ești liber să alegi să nu te tratezi sau să nu te supui controlului. Statele care nu au implentat măsuri de control au fost acuzate de darwinism social, pentru că îi lasă pe cei vulnerabili să se infesteze și să moară. Celelalte state au optat pentru control, control care nu este niciodată suficient în fața unui dușman invizibil.
În Franța au fost dezbateri care au răscolit întreaga societate pentru interzicerea vălului islamic. Vălul nu se putea interzice în virtutea principiului laicității, căci laictatea presupune libertatea religioasă, inclusiv libertatea de a îți acoperi fața, nu se putea interzice nici în virtutea oprimării femeilor, când multe declarau că își doresc să poarte vălul, așa că s-a ajuns la o soluție inedită, în care s-a argumentat că acoperirea feței face din tine un potențial pericol pentru ceilalți, mai ales sub ameințarea terorismului. Acum, logica va fi inversată, pentru a fi un bun cetățean fața ta va trebui să rămână ascunsă sub mască, pentru că toți suntem purtători potențiali de viruși. Până acum pudoarea comanda acoperirea corpului și descoperirea feței, de acum, noua pudoare cere să nu respiri sau râzi în fața celuilalt, chiar dacă celălalt nu este un străin, ci mama sau fratele tău. Un nou bios va fi implentat, întotdeauna supus lui zoe, pentru că corpurile fiecăruia dintre noi tocmai au devini obiecte de cult, obiecte sacre și menite izolării și conservării.
Let's talk about books 