Despre guvernabilitatea corpurilor

Ana Petrache

Grecii aveau două cuvinte pentru a vorbi despre viață : zoe și bios. Zoe se referă la viața pură, faptul de a trăi, comun oamenilor, animalelor, plantelor și zeilor. Bios, pe de altă parte, este un mod anume de a trăi al unui inidivid sau al unui grup. Nu e de mirare faptul că locul specific în care se desfășoară zoe este în casă.  În situația de față, statul a decis să sacrifice partea de bios de dragul părții de zoe. Evident,  bios fără zoe nu se poate. Întrebarea este dacă se poate invers să continuăm un zoe la nesfârșit fără a avea parte de bios. Până acum filosofia politică pleca de la ideea grească că omul este corp și suflet și că guvernabiltatea se adresează părții celei mai nobile, adică  sufletului. Această  idee a fost îndelung susținută  de tradiția creștină care a dorit  jurisdicție asupra sufletelor care, în opinia lor, trebuie să comande asupra corpurilor. În prezentul acut înțelegem că și reversul este valabil, cine are guvernabilitate asupra corpurilor are guvernabilitate și asupra sufletelor. Corpurile distanțate social nu se vor apropria sufletește, iar libertatea de a gândi nu va rezista mult fără libertatea de a pune în practică căci omul este o ființă întrupată. Continue reading Despre guvernabilitatea corpurilor