The attractive power of Newton’s archive

When a student comes and tells you that she wants to work on Newton but she needs some guidance into the subject and one or two “good introductory books” there is always a moment of silence. The answer is difficult. I can perhaps put together a list of ten books, together with the strong recommendation to read them carefully and always be aware of the biases of their own author. Be particularly careful with biographies: in my experience, it is useful to read a biography of the biographer first (even if it is just a short notice in the Dictionary of National Biography). But two books? Well, since I discovered Sarah Dry’s book The Newton Papers:The Strange and True Odissey of Isaac Newton’s Manuscripts my task has been made much easier. Here is one of the two books. Not that I think that two books can ever be sufficient. But this one is a wonderful introduction as well as a very serious warning: the study of Newton is not for everyone, and, much more than other academic subjects, there are lions and shipwrecks wherever you look. And yet, few academic subjects exercise such a pull on one’s imagination; and Dry’s book is precisely about that: about the attractive power of Newton’s archive.

The Spell of Biography: Isaac Newton and the History of Science

For a longtime, scholars claimed that one of the major differences between philosophy and science reflected their attitude towards biography. Philosophers were prepared to die for their ideas and had to to live according to their own preaching. By contrast, scientists produced ideas and theories which inhabited a different world than that of their own biography. They were concerned with the Truth. And the Truth spoke for itself. Gaston Bachelard once famously contrasted Galileo and Bruno in these terms. Bruno was defending a theory for which there was no proof (the infinity of the universe). A theory he was prepared to die for. By contrast, Galileo constructed a theory for which he had a number of proofs. There was no need to die for it. Isn’t it tempting to think that this is how science was born?

Newton and Alchemy II: B.J.T. Dobbs’ “The Hunting of the Greene Lyon” and the Jungian Interpretation of Alchemy

In 1975, the first book-length treatment of Newton and alchemy appeared in print: Betty Jo Teeter Dobbs’ The Foundations of Newton’s Alchemy, or “The Hunting of the Greene Lyon” (Cambridge University Press). Dobbs (1930-1994), a historian of science from the Deep American South, certainly deserves more than a dry Wikipedia stub, for her work marked a new era in the study of Newton and alchemy. The Hunting of the Greene Lyon firmly established the topic as a valid field of scholarly inquiry.

Newton and Alchemy I: John Maynard Keynes and the Myth of Newton the Magician

On 13 and 14 July 1936, a huge amount of private papers of Isaac Newton belonging to Viscount Lymington were auctioned at Sotheby’s in London. The auction was not a big success: the entire collection only raised £9,000 (this would be c. £640,000 today according to this calculator).[1] Still, the auction drew the attention of one famous man – the economist John Maynard Keynes (1883-1946), who ended up buying many of the papers. There were two main subjects addressed by Newton’s private papers: alchemy and theology. Keynes was mainly interested in the alchemical papers, while a Jewish scholar and collector, Abraham Yahuda, bought most of the theological ones.[2]

Poveștile științei moderne

Când începe Revoluția Științifică? Dacă ceea ce căutăm este un debut spectaculos, un eveniment fondator și cu consecințe radicale, sau o poveste care să ne aprindă imaginația, atunci publicarea, în Martie 1610 a unul mic tratat, intitulat simplu Mesagerul stelar (sau, după alții Mesajul venit din stele, sintagma latină Sidereus nuncius permițând ambele traduceri) poate fi un bun candidat. Și acesta este evenimentul pe care ni-l propune Lawrence Lipking într-una dintre cele mai recente și cele mai provocatoare cărți pe această temă, mult discutată, a Revoluției Științifice.

Alexandre Koyré și revoluția științifică… după cinci decenii, citită prin ochii unui student de azi

Când am ținut în mâini pentru prima dată lucrarea lui Koyré, nu puteam spune că aveam habar în ce mă bag, însă aveam bănuiala că va fi strâns legat de științele naturale, științe cu care abia de m-am tatonat de-a lungul adolescenței mele. Voiam, deci, să mă provoc și să-mi ies din zona de confort.

Acum nu mai este loc de îndoială: distins istoric al științei, Alexandre Koyré te-ndeamnă să îți dai răgaz, proptindu-te de-un stâlp și contemplând cerul. Miza revoluției științifice a secolului al XVII-lea a fost, printre altele, această contemplare a lumii la capătul căreia avea să se nască o nouă structură de ordine a cosmului, ce avea să scoată imaginarul medieval din fundătura aristotelismului.

Cambridge University Press la începuturi și astăzi

Ne gândim la Henric VIII – acest munte de om de 1.80 – ca la un pasionat de vânătoare și turniruri, dar, pe lângă acestea, omul era foarte cultivat și citea mult; adnota volume din bogata lui bibliotecă și scria el însuși. Totuși, în cazul de față nu „dragostea de cărți” a fost motivația: nu avem de-a face cu ce am numi azi un „act cultural”; cu atât mai puțin e vorba de un soi de generozitate regală. În fapt, era o încercare de a ține cât mai mult sub control piața de carte. Cărțile pot fi cele mai periculoase lucruri – prin comparație, praful de pușcă pare o jucărie inofesivă – și a fost mereu foarte riscant să le lași să circule libere. De pildă, traducerea lui Tyndale a Bibliei era socotită la vremea aceea printre cele mai periculoase cărți. Exemplare ale ei, tipărite îndeobște la Anvers, circulau clandestin și erau vânate pentru a fi predate focului. Privim azi traducerea Bibliei într-o limbă vernaculară ca un moment decisiv în istoria acelei limbi, tentați să-l înțelegem din nou în termeni de „act cultural”, dar nu trebuim să uităm că adesea era o chestiune de viață și de moarte, înainte de  a fi o întreprindere filologică.

„Fine tuning” the profetic history: or how a skilled Cambridge theologian became Isaac Newton

Recent years saw a remarkable revival in the field of Newton studies: new books on Newton’s method, on Newton’s empiricism, on Newton’s biblical studies or on the strange fate and destiny of Newton’s manuscripts. Now, Rob Illiffe offers to general public a new and quite exciting biography of the strange scholar who spent decades perusing treatises of alchemy and theology, dabbled in prophecy and numerology, experimented with light, poisoned himself with mercury and managed to become, at the end of his life, the universally acclaimed scientist of the modern era.