Jurnal de bibliotecă. Episodul 1. August la British Library

Cred că v-am mai spus că British Library este biblioteca mea favorită. N-am mai văzut o altă instituție care să îmbine atât de armonios funcții atât de diferite. British Library este în același timp bibliotecă de cercetare, bibliotecă publică, instituție educațională și spațiu de recreere – și le face pe toate cu aceeași eleganță. Construită pe colecția British Museum (despre care, pe larg, într-un episod viitor) British Library este locul în care vin cercetători din toată lumea să consulte cărți și manuscrise care nu mai există niciunde altundeva.

În același timp, însă, locul este și o bibliotecă publică, deschisă oricărui cititor pasionat. După cum se laudă și ei într-un poster de prezentare: fie că vrei să documentezi noua ta carte, fie că vrei să consulți ediția princeps a unui autor favorit, fie că vrei să trasezi arborele genealogic al bunicului, sau, pur și simplu, să vezi ce noutăți au mai apărut în ultimul an… sălile de lectură de la British Library sunt deschise pentru tine. Sunt vreo 8 săli de lectură – Manuscrise, colecția de carte veche, hărți, cele două săli de „Humanities”, sala de la social sciences, două săli pentru științe. O sală de periodice, cabine pentru documentele audio, dar și multe alte săli care se folosesc pentru cursuri, expoziții, seminare. Căci British Library este, în primul rând, o minunată instituție de educație pentru publicul de toate vârstele. Permanent, la bibliotecă este deschisă o expoziție – foarte adesea pe teme care încurajează participarea tinerilor. Zilele astea se încheie o expoziție despre animale în artă – picturi, desene, gravuri, fotografie, sunete, muzică, totul interactiv. Deși e vacanță, locul e plin de părinți cu copii.

Și, am observat cu bucurie, nu toți se duc la expoziție. Am văzut părinți care, pur și simplu, le arată copiilor locul. Și sunt multe de arătat: două mici librării simpatice, colecția permanentă de carte veche, „tezaurul” bibliotecii unde poți vedea lucruri precum manuscrisul documentului fondator al civilizației „britanice”, Magna Charta, sau prima ediție din Utopia lui Morus, și câte alte minunății.

            Dar British Library este și un minunat spațiu public. Are vreo trei cafenele, un restaurant, o curte interioară unde e o plăcere să-ți dai întâlnire „la o cafea” (chiar dacă cea din urmă e, mai nou, prohibitiv de scumpă). Are și o terasă pe acoperiș, în mod oficial terasa restaurantului, devenită însă, la timp de vară, și loc de întâlnire și discuții. În curtea interioară funcționează cafeneaua numită The last word. Și aici, după pandemie, lucrurile s-au schimbat. S-au adus mese mai multe și, printr-o convenție tacită, lumea stă la mese și mănâncă sandwichul adus de acasă, uneori (ca mine) și cu un termos de cafea adus de acasă. E o atmosferă interesantă aici, de pauză creativă.

În august, biblioteca se umple de cercetători. Te întâlnești aici cu colegi din USA și Australia, veniți în vacanță să facă documentare pentru un nou articol, sau să termine o carte. Studenții repetă pentru examene – de obicei pe holuri, unde sunt mese funcționale, dotate cu prize (internetul e gratuit și merge destul de bine). Turiști, sau părinți cu copii se plimbă făcând poze și minunându-se. Căci sunt atâtea de care să te minunezi. Buna organizare și buna cuviință; pacea și liniștea. Sunt sute, poate mii de oameni în clădirea asta. Cât de mulți am aflat într-o zi, zilele trecute, când a fost alarmă de incendiu și am ieșit toți afară. Curtea imensă s-a umplut de oameni înghesuiți unul în altul ca în autobuz, așteptând în liniște să se termine alarma pentru a se reîntoarce la lucru. Început de august. Sute, poate mii de oameni adunați într-un loc unde se citește. Nu e minunat?

Cum mi-am petrecut toată luna august la bibliotecă, m-am gândit să vă povestesc și vouă câte ceva din ce am văzut, citit sau înțeles aici. Așa că acesta este doar primul episod. Va urma 🙂