Libertatea lui Spinoza de a filosofa

Daniela Maria

Steven Nadler, A Book Forged in Hell: Spinoza’s Scandalous Tratise and the Birth of the Secular Age, Princeton University Press, 2011

page_1

Ceea ce vor conține aceste rânduri este o prezentare a unei prezentări a unei cărți de care sigur ați auzit: faimosul Tratat teologico-politic (TTP) al lui Spinoza. Și poate că ar merita să începem cu întrebarea: de ce să citim o carte despre altă carte? De ce să nu înfruntăm direct tratatul lui Spinoza?

E ceva eroic în momentul în care decidem să ne folosim de propriile forțe pentru a parcurge o carte filosofică întortocheată. Câteodată însă, în acest eroism rămânem încăpățânați și vrem să ne orientăm singuri într-un spațiu cultural și filosofic pentru care ai avea nevoie de pregătire prealabilă. Tratatul teologico-politic este o carte la care se ajunge greu. Nu e neapărat greu de parcurs prin densitatea conținutului, cât prin căile întortocheate care l-au condus pe Spinoza la construirea acestui text. Și atunci, o prezentare care să aducă laolaltă viața lui, ideile sale filosofice, și reacția violentă a contemporanilor, ne poate da o idee despre ce citim și despre cum să citim.

Viața lui Spinoza a fost la fel de întortocheată ca toate operele sale. Evreu, din familie de portughezi ce s-a mutat în Olanda, a avut un parcurs remarcabil în treptele școlii din comunitate, fără să manifeste însă nicio intenție de a deveni rabin. S-a ocupat o vreme cu afacerea cu fructe uscate a familiei în timp ce studia, în afara comunității, latină, filosofie (Descartes, Maimonide și alți filosofi evrei), literatură și gândire politică. Prin aceste studii a avansat, atât pe calea filosofiei cât și a unui alt tip de interogație, central pentru TTP – transformându-se în investigații ce vor ajunge să țintească spre fundamentele religiei. Însă, chiar și cu acest parcurs este dificil să identifici motivele din spatele anumitor opinii sau cel puțin să întregești coerent viața și opera lui Spinoza. În primul rând, un fundament biografic cert pentru o astfel de explicație este greu de construit. Partea care îngreunează urmărirea întâmplărilor din viața lui Spinoza constă în aceea că în afara celor patru texte majore, corespondența acestuia a fost îndelung filtrată și selectată de prietenii lui la publicarea operei postume. Iar acest lucru se datorează notorietății pe care Spinoza încă o avea, chiar și după moartea lui, dorindu-se evitarea eventualelor conflicte ce ar fi putut să fie stârnite la apariția tuturor scrisorilor și a corespondenților. Singura publicație ce apare sub numele lui în timpul vieții este Principiile filosofiei lui Descartes, carte publicată la rugămintea prietenilor lui, și chiar și așa este doar o scriere sub formă de manual în care Spinoza îl expune pe Descartes. Ce este sigur, însă, este că în viața lui Spinoza a survenit un moment în care a început să vadă într-un anumit fel relația dintre filosofie, religie și stat.

Pentru a da sens Tratatului teologico-politic, Nadler alege să aducă în prim plan evenimentul excomunicării din comunitatea evreilor din Amsterdam – temporal anterioară publicării TTP – care se presupune că a fost într-o măsură efectul opiniilor pe care Spinoza le dezvoltase. Excomunicarea a venit în 1656, iar singura mențiune care apare sub forma unei justificări adusă de congregație este că Spinoza a răspândit erezii și a avut un comportament nepotrivit.

 Să fie alungat și exclus dintre oamenii Israelului. Prin decretul îngerilor și din comanda sfinților, noi îl excomunicăm, expluzăm, blestemăm, și îl damnăm pe Baruch de Espinoza, cu acordul lui Dumnezeu, binecuvântat să fie El, și cu acordul întregii congregații, în fața acestor manuscrise sfinte cu cele 613 precepte conținute; blestemându-l prin excomunicarea cu care Joshua l-a exclus pe Jericho și cu blestemul cu care Elisha i-a blestemat pe băieți și cu toate corecțiile scrise în Cartea Legii (Book of Law); blestemat să fie el atunci când se culcă și atunci când se trezește. Blestemat să fie el atunci când va ieși din casă și blestemat să fie el atunci când se va întoarce. Domnul nu-l va scuti, iar apoi furia și gelozia lui vor fumega împotriva acelui om, și toate blestemele de această carte se vor năpusti asupra lui, iar Domnul îi va șterge numele din ceruri. Și Dumnezeu îl va separa de toate relele semințiilor din Israel, în acord cu toate blestemele legământului scrise în această carte a Legii. (A Book Forged in Hell, p. 7)

 În continuarea acestui „blestem”, congregația anunță că „nimeni nu va comunica cu el, oral sau în scris, sau îi va arăta vreun favor, sau va sta cu el sub același acoperiș, sau va veni în apropierea lui cu patru coți, sau va citi orice tratat compus sau scris de el.” (A Book Forged in Hell, p. 8)

Această mutare a lui Spinoza spre „erezii” a putut fi vizibilă în propria-i atitudine față de discuțiile cu evreii din comunitate Având în vedere că nu se găsesc prea multe dovezi cu privire la conținutul acestor opinii exprimate, Nadler analizează câteva rămășițe ale acestora în biografiile ulterioare morții lui Spinoza. Acesta este un alt aspect interesant al demersului lui Nadler, pe lângă privirea pe care o are asupra conținutului Tratatului, încearcă să compenseze legăturile cu viața personală a lui Spinoza prin trasarea unor anumitor mărturii care se regăsesc fie în biografii, fie în consemnările anumitor indivizi ce au avut tangențial contact cu el.

Pe ce pune accent Nadler privitor la găsirea motivului excomunicării este că în vremea aceea, cele mai multe excomunicări ajungeau să fie la un moment dat anulate. Se pare că excomunicarea lui Spinoza a fost una dintre cele mai dure. Iar reacția lui Spinoza la excomunicare a fost mai degrabă una stoică, afirmând că intră cu dragă inimă pe calea care îi e deschisă. Așa a ieșit Spinoza din comunitatea evreiască, cu dragă inimă. Această deschidere către noua cale este urmărită de Nadler mai departe, spre a da seama de cum au pornit la Spinoza ideile filosofice despre stat, religie și eliberarea filosofiei din strâmtoarea religiei – eliberarea rațiunii. Iar mai apoi, cum aceste idei au reușit să se strecoare din mintea lui, în TTP.

Cartea lui Nadler încearcă să motiveze pornirile pe care Spinoza le-a avut în lumea ideilor filosofice, teologice și politice, plecând de la primul eveniment din viața lui Spinoza în care acesta a fost public respins. Pe de altă parte, pleacă și de la felul în care un bun prieten de-al lui Spinoza este anterior judecat de către consiliul orașului Amsterdam pentru așa-zisele erezii (opinii cu privire la religie), fiind încarcerat, iar pe parcurs ajunge să se îmbolnăvească, găsindu-și sfârșitul în cele din urmă. Moartea unui prieten apropiat într-o regiune în care era susținută libertatea religioasă pare că l-a făcut pe Spinoza să chestioneze libertatea de filosofare în Olanda și interferența religiei în filosofie.

În acest fel debutează A Book Forged in Hell (O carte făurită în iad), cu evenimentul excomunicării.

Titlul, care trimite la valența malefică a TTP, este o referință asupra modului în care au apărut valurile de critici din societate odată cu publicarea acestei cărți – câțiva contemporani s-au referit la TTP ca fiind făurit în iad:

 Într-o lucrare din mai 1670, teologul german Jacob Thomasius tuna împotriva unei cărți recente, publicată anonim. Era, susținea el, „o scriere lipsită de Dumnezeu“ care ar trebui interzisă numaidecât în toate țările. Colegul său olandez, Regnier Mansveld, un profesor de la Universitatea din Utrecht, pretindea că noua publicație era dăunătoare tuturor religiilor și că „ar trebui să fie îngropată pentru totdeauna într-o veșnică uitare“. Willem van Blijenburgh, un negustor olandez cu înclinații pentru filosofie, scria că „această carte ateistă este plină de orori… pe care orice persoană rezonabilă ar trebui să le găsească respingătoare“. Un critic tulburat a mers până într-aacolo încât a numit-o „o carte făurită în iad“, scrisă de diavolul însuși. (A Book Forged in Hell, prefață, p. xi)

Iar aceste atribuiri defavorabile fac obiectul analizei lui Nadler, care se întreabă ce l-a făcut pe Spinoza să scrie o astfel de carte și cum i s-au ivit atât de multe piedici ca urmare a gândurilor sale. De asemenea, pe lângă detalii din viața lui Spinoza, Nadler integrează traduceri în engleză ale comentariilor răutăcioase ale contemporanilor, dar și detalii despre lumea academică din vremea aceea, despre structura politică a Olandei, influențele oamenilor politici, personalitățile și publicațiile implicate anterior în teme asemănătoare cu cele abordate de Spinoza. În acest sens, Nadler aranjează și reconstruiește o imagine grăitoare a constituirii acestei cărți.

Pentru a ne face o idee despre cum TTP a ajuns să fie văzut drept malefic, este suficient să aruncăm o privire asupra prefeței:

Cercetând cauzele acestui rău, nu m-am îndoit că el se datorește faptului că ocupațiile bisericești, demnitățile și beneficiile ei, sunt privite ca niște izvoare de venituri, și faptului că pentru popor religia înseamnă a purta cel mai mare respect preoților… dragostea de a propovădui religia dumnezeiască a degenerat în avariție murdară și în ambiție; astfel, templul însuși a ajuns un teatru… (Spinoza, Tratatul teologico-politic, Editura Științifică, 1960, p. 7)

Tratatul teologico-politic prezintă și felul în care oamenii bisericii se hrănesc din naivitatea cetățenilor, naivitate bazată pe speranțe și frici. Iar prin afirmațiile făcute Spinoza pune la îndoială fundamentele religiei.

Pe lângă analiza care se dorește a fi una cât mai completă, Nadler aduce în discuție și celelalte scrieri ale lui Spinoza: Tratatul despre îndreptarea intelectului, Tratat despre Dumnezeu, sufletul rațional și bunăstarea desăvârșită umană și Etica. Pas cu pas, trasează o anumită linie comună a acestor scrieri, dă un fel de sens al evoluției ideilor lui Spinoza și al afinităților sale pentru susținerea anumitor opinii. Nadler urmărește în acest fel cum concepte ca „natura” „binele suprem”, „fericirea absolută”, „desăvârșirea umană”, „libertatea” își au constant intervenția lor în ceea ce va ajunge să constituie sistemul filosofic spinozist.

A Book Forged in Hell prezintă așadar mai multe fațete ale vieții lui Spinoza în încercarea de a da un sens motivelor ce au stat în spatele opiniilor sale filosofice, politice și teologice. Prin această prezentare sunt acoperite mai multe surse istorice, dar și explicații asupra scrierilor lui Spinoza.

M-am aventurat în a traduce A Book Forged in Hell, această carte despre „cartea făurită în iad” a lui Spinoza, fiind motivată de analiza lui Nadler, analiză ce poate fi și un exemplu bun al procesului de cercetare în filosofie, dar și de a deschide drumul către îndemnul din Tratatul teologico-politic, îndemnul la libertatea de filosofare.

 Cei mai josnici ipocriți, împinși de aceeași nebunie cu care strigă și susțin însuflețiți legea divină, au persecutat oameni cu un caracter ireproșabil și virtuos și au stârnit vitregia maselor; denunțându-le public credințele și alimentând ranchiuna mulțimii sălbatice împotriva lor. Iar această permisiune insolentă, pentru că se pretinde că subliniază reverența, nu este ușor de înăbușit. (Tratatul teologico-politic, cap. XVIII, traducerea mea)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s