Incomparabilul Culianu

Vineri, 22 mai, la cafeneaua filosofică online discutăm despre Ioan Petru Culianu. Despre cărțile lui, despre viața lui, dar și despre moartea lui de la care se împlinesc, iată, 19 ani. Despre proiectul unei istorii a gândirii care să fie, în același timp, metodă de cunoaștere.

Dana Jalobeanu în dialog cu Horia Roman Patapievici. Pe zoom și în direct pe canalul nostru de youtube.

Găsiți aici și un mic trailer al emisiunii; și aici o punere în context a cum se poate citi Eros și magie în Renaștere.

Dante în Vinerea Mare

Sunt multe moduri în care puteți citi Divina Comedie. La cafeneaua filosofică am încercat să pătrundem în labirintul ei de sensuri pornind de la problema timpului.photo movie

Dante, „spirit științific”. care îmbină poezia cu filosofia, este foarte preocupat să situeze timpul acțiunii. În numeroase locuri, în Divina Comedie ni se spune cât timp a trecut, cum stau, pe cer, constelațiile (inclusiv în Infern, unde constelațiile nu se văd, Virgil face numeroase referiri la răsăritul și apusul constelațiilor pentru a marca trecerea timpului). Este, apoi, situarea generală a acțiunii în săptămâna dinaintea Paștelui, în anul 1300. Un an al Jubileului. Un an al iertării. De ce ține Dante să circumscrie, astfel, povestea pelerinajului său?

Am încercat să aflăm mai multe la cafeneaua filosofică de vineri seara. Horia Roman Patapievici, în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida. Înregistrarea aici. 

Dante în Vinerea Mare

La cafeneaua filosofică online de vineri, 17 aprilie, vom vorbi despre Divina Comedie. Poate unii dintre voi își mai amintesc de o altă ediție, dinainte de Crăciun, în care am vorbit despre spațiul în Divina comedie, și despre Paradis (găsiți aici înregistrarea). Acum vom vorbi însă despre timp. Despre timpul pelerinajului dantesc și despre timpul sărbătorii.

Horia Roman Patapievici în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida.

dante trailer image

În direct pe zoom, vineri, 17 aprilie, ora 20. Pentru cei care doresc să intre în direct cu noi, trimiteți un email la dana.jalobeanu@gmail.com. Înregistrarea va fi disponibilă de luni 20 aprilie pe canalul nostru de youtube aici.

Dacă vreți să răsfoiți puțin bibliografia întâlnirii, recitiți măcar Infernul, într-una din cele trei traduceri disponibile: traducerea clasică a lui George Coșbuc, traducerea Etei Boeriu sau traducerea mai nouă a lui Marian Papahagi.

Alexandre Koyré și revoluția științifică… după cinci decenii, citită prin ochii unui student de azi

Adrian Naftan

(Alexandre Koyré, De la lumea închisă la universul infinit, traducere de Vasile Tonoiu, Humanitas, București, 1997)

koyre 3Când am ținut în mâini pentru prima dată lucrarea lui Koyré, nu puteam spune că aveam habar în ce mă bag, însă aveam bănuiala că va fi strâns legat de științele naturale, științe cu care abia de m-am tatonat de-a lungul adolescenței mele. Voiam, deci, să mă provoc și să-mi ies din zona de confort.

Acum nu mai este loc de îndoială: distins istoric al științei, Alexandre Koyré te-ndeamnă să îți dai răgaz, proptindu-te de-un stâlp și contemplând cerul. Miza revoluției științifice a secolului al XVII-lea a fost, printre altele, această contemplare a lumii la capătul căreia avea să se nască o nouă structură de ordine a cosmului, ce avea să scoată imaginarul medieval din fundătura aristotelismului. Continue reading Alexandre Koyré și revoluția științifică… după cinci decenii, citită prin ochii unui student de azi

Prin ochii Beatricei către lumea nevăzută, prin „Ochii Beatricei” către lumea lui Dante

Lidia Dobrea

(Horia-Roman Patapievici, Ochii Beatricei. Cum arăta cu adevărat lumea lui Dante?, Humanitas, București, 2006)

PatapieviciAm încercat să citesc „Infernul” lui Dante când aveam șaisprezece ani. Treceam printr-o perioadă în care credeam că modul cel mai sigur în care poți să ajungi o persoană mișto e să îi citești pe clasici și auzisem că Dante ar fi unul dintre ei. Pe lângă asta, credeam că toate traducerile în română sunt semnificativ inferioare celor în engleză, limbă pe care aș fi pus mâna în foc că o stăpânesc cel puțin la fel de bine, așa că mi-am luat o ediție de la Collins Classics. Rezultatul a fost, evident, unul dezastruos. După cercul al cincilea, nici măcar nu mi-am mai dat seama ce păcat reprezenta fiecare dintre nivelurile iadului. Citeam cu voce tare doar ca să mă asigur că trec prin toate cuvintele. La finalul cărții, am rămas doar cu un gust al întunericului și al profunzimii, ceea ce, deloc neașteptat, m-a făcut să cred că eram un pic mai cultă, chiar dacă nu reușisem să înțeleg mai nimic. Mă rog, până prin clasa a unsprezecea m-am prins că nu am asimilat nimic din „Infernul”, dar tot era ceva faptul că l-am citit și nu l-am înțeles, nu? Continue reading Prin ochii Beatricei către lumea nevăzută, prin „Ochii Beatricei” către lumea lui Dante