Tezele pentru care a fost ars pe rug Giordano Bruno

Smaranda Bratu Elian

În 1592, Giordano Bruno, aflat la Frankfurt, acceptă invitația aristocratului venețian Giovanni Mocenigo de a-i fi oaspete în Serenissima Republică și de a-l iniția în mnemotehnică. Nemulțumit, probabil, de progresele făcute, precum și de faptul că dascălul său vroia să se întoarcă în Germania, Mocenigo mai întâi îl împiedică pe Bruno să plece, închizându-l în podul palatului, iar în ziua următoare îl denunță Sfintei Inchiziții din Veneția. Înscrisul său, în baza căruia Bruno este arestat, cuprindea următoarele afirmații făcute de filozof în discuțiile purtate cu gazda sa:

Continue reading Tezele pentru care a fost ars pe rug Giordano Bruno

La ce e bună istoria filosofiei?

Nora Grigore

four philosophersAm auzit cândva, din partea unui profesor de filozofie român că există – observase dânsul –  un anumit fel de studenți la filozofie: cei cărora le place Platon mai mult decât Aristotel, Sf. Augustin mai mult decât Toma, Pascal mai mult decât Descartes. Nu știu dacă împărțirea aceasta este reală sau nu, dar mi se pare semnificativă, mai ales că este observația cuiva care își petrecuse viața printre studenții de la filozofie. Când întrebăm “La ce bun istoria filozofiei?” tindem să ne referim mai ales la cercetarea acdemică (cum ajută cunoașterea istoriei filozofiei în formularea de argumente, rezolvarea de probleme etc.), nu neapărat la aspectul său de formare și învățare. Nici eu nu vreau sa ma refer exclusiv la acesta, dar cred că, pornind de la el, descoperim o altă fațetă a istoriei filozofiei, un alt posibil rol al acesteia: acela de a-ți descoperi afinitățile de temperament filozofic, de găsi “tribul”[1] filozofic căruia îi aparții. Continue reading La ce e bună istoria filosofiei?