Cum am înțeles ce înseamnă un stat asistențial

Mi-a căzut în mână, zilele astea, într-o pauză, o tipăritură specială. Revista lunară a consiliului local al primăriei Westminster. De fapt, cum se va vedea în continuare, pe la jumătatea lecturii am descoperit că nu e orice revistă. E revista pentru seniori (60+). 30 de pagini de anunțuri și reclame. Conținând activități pe care seniorii rezidenți pe raza consiliului local respectiv pot să le aleagă pentru luna octombrie. Sunt sute de activități. Plimbări și drumeții ghidate prin Londra, cu pauză de ceai inclusă (și descrierea atentă a traseului și a pauzelor, cca. 2 ore de mers în total, cu o oră de pauză). Bilete gratis la teatru (un număr de 20-30 de locuri alocate, se dă un număr de telefon și adresă de email, pe principiul primul venit, primul servit). Ceai și prăjituri în locuri dezirabile (hoteluri fancy cu istorie interesantă). Expoziții. Seri sau după-amieze de dans, ping-pong, nordic-walk, înot (o grămadă de locuri la înot prin tot felul de piscine din cartierele centrale ale orașului). Conferințe. Cursuri pe zoom: filosofie, istoria artei, istorie locală.

În paralel, numere de telefon pentru diverse linii de ajutor. Dacă ai nevoie de ajutor sau sfaturi cu privire la nota de plată la gaze sau electricitate (e ceea ce îi îndoaie pe oameni, aici). Dacă ai nevoie de ajutor la cumpărăturile zilnice. Dacă ai nevoie să vorbești cu cineva pentru că te simți singur. Anunțuri peste anunțuri de evenimente dedicate „socializării” (încep cu: N-ați mai ieșit demult din casă?).

Tot vorbim despre statul asistențial. Despre sistemele de sănătate și pensii. Despre cum ceea ce cotizezi o viață întreagă se va întoarce sub formă de asistență, la pensie. N-am văzut până acum sistemul la lucru. E fenomenal. Consiliul local are ca misiune să redistribuie o parte din aceste fonduri către seniorii comunității. Nu sub formă de „ajutoare sociale,” ci sub forma asistenței sociale – cea care le permite cetățenilor să ducă o viață normală (și dezirabilă) chiar și atunci când nu mai funcționează impecabil din punct de vedere biologic.

Și iată cum rolul administrației locale pare să fie cel de a asigura participarea cetățeanului la viața cetății. Cu tot ce înseamnă asta: sănătate, educație, bună dispoziție. Condiții preliminare pentru ca fiecare să se simtă inclus în viața cetății.

Leave a comment