Cum să facem când ne lipsesc referințele

Dana Jalobeanu

Stephen Fry, Mythos. The Greek Myths Retold, Penguin, 2018

În mod normal, nu v-aș fi recomandat cartea asta. Deși ea mi-a fost un prieten nebănuit într-unul dintre ultimele zboruri (mai țineți minte când zburam cu avionul?). Fiecare dintre noi are prieteni din copilărie și modele de adolescență pe care nu vrea neapărat să le împartă cu ceilalți. Iar pentru mine, parte din farmecul acestei cărți este că am citit-o auzind, de fapt, vocea lui Jeeves. Căci cine l-a mai jucat pe Jeeves precum Stephen Fry? Dar astea sunt lucruri pentru fan-club-ul Wodehouse (care numără milioane de iubitori de literatură care nu mai există și jocuri de cuvinte care presupun referințe uitate…).

Stephen Fry in Jeeves and Wooster (1990)

M-am hotărât, însă, să vă recomand Mythos la capătul unei săptămâni de cursuri în care mi-am dat seama că avem nevoie de ajutor dacă vrem să mai citim literatură clasică. Sau filosofie. Sau literatură pur și simplu. Wodehouse, de care am amintit în paragraful anterior, e un bun exemplu. Imaginați-vă că citiți unul dintre multele romane despre Jeeves și nu recunoașteți nicio referință: nici cele la Shakespeare, nici cele la Woodsworth, nici cele la Epictet și Marcus Aurelius. Până la nivelul la care nu mai e deloc clar ce e de râs….

Stephen Fry ne povestește miturile Greciei antice – din perspectiva din care vă vorbesc acum. A celui îngrijorat că ne îndreptăm spre epoca întunericului: cea în care nu vom mai ști ce e de râs într-o anecdotă în care apar referințe la Hercule, Pandora sau Epimeteu. Și, cu vocea lui Jeeves, ne repovestește miturile Greciei antice într-un mod care nu te poate lăsa rece. Aveți aici un exemplu.  Dacă le cunoști, te vei enerva la început, iar apoi vei descoperi că se pot povesti și așa. Că are sens; că e interesant, provocator și foarte simpatic. Dacă nu le cunoști, vei fi fermecat. Dacă, precum mie, unele îți sunt cunoscute, iar altele nu, vei admira construcția și ingeniozitatea poveștii. Oricum ai lua-o, însă, dacă ai cele trei ore ale unui zbor cu avionul la dispoziție (azi în arest la domiciliu), aici e o carte de citit. Merită.

A propos, s-a tradus și în românește (traducător: Luminița Gavrilă). La Editura Trei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s