Hamburgul e o deltă; nu știu dacă naturală sau artificială, însă n-am mai văzut nicăieri o asemenea grijă de a întreține fiecare fir de apă și fiecare pârâiaș. Cum s-a construit orașul acesta e un mister pentru mine. Nodurile rutiere sunt suspendate; sub ele, sunt canale, verdeață și piste de biciclete. Copaci care au cel puțin 50-60 de ani, dacă nu mai mult. Cum s-a construit autostrada pe de-asupra lor?
Între cartiere rezidențiale, dai peste zone verzi îngrijite în mod special să arate ca „natura virgină” – mici lacuri și mlaștini, Eppendorfer’s Moor – câteva mici lacuri în pădure, fără drum de acces, doar poteci de picior și drum de biciclete. Între două cartiere cu zeci de mii de locuitori. Un paraadis al gâștelor.
Sunt minunate aceste zone de sălbăticie din mijlocul orașului. Pe malul acestui lac nu se aude deloc traficul. E liniște. Deși, mai ales în week-end, e foarte multă lume care se plimbă pe jos sau pe biciclete.
Am fost în Eppendorsf Moor într-o primăvară timpurie. Între timp au înflorit irișii.
Pe măsură ce se apropia vara, am explorat și alte canale; și alte zone în care, în mijlocul orașului, natura este încurajată să se manifeste. E ceva aproape alchimic în încercarea de a proteja buzunare de sălbăticie în care să cultivi diversitatea. Vegetația luxuriantă, păsările de apă, plantele de tot felul. Tot ceea ce apa poate da naturii.
Din nou: nu vorbim despre niște suburbii; nu este zona din afara orașului. E în plină metropolă, între cartiere – unele rezidențiale, altele industriale. Sunt buzunarele de verdeață. Plămânii vii ai unui oraș de 2 milioane de locuitori.
Let's talk about books 