Ce rămâne după ce pleacă lebedele negre?

Astăzi vom vorbi la cafeneaua online despre ceea ce Nassim Taleb numește „partea cea mai importantă a vieții” și cea pe care foarte puțini o văd de la început. Într-o lume lucrurilor solide și a vieților fragile, ne scapă acea calitate specială care este opusul fragilității. Nu robustețea, zice Taleb, este opusul fragilității. Ci anti-fragilitatea. Anti-fragilitatea are de-a face cu capacitatea creativă în care răspunde un organism la evenimente traumatice sau la factori de stress. Și cu capacitatea organismelor sociale de a se reconstrui în situații de criză. Cartea lui Nassim Taleb e un elogiu adus antifragilității în toate formele ei. Și sunt multe lucruri de discutat despre ea. taleb

Însă discuția noastră va fi mai generală. Sunt sigură că aveți cu toții exemple și întrebări. De ce sunt unele societăți mult mai bine pregătite pentru a face față unei crize? De ce, în fața unei provocări, grupuri sociale acționează atât de diferit? De ce nenorocirile câteodată unesc, alteori dezbină? Ce se activează în noi – organisme, trestii gânditoare și agregat social – atunci când apare pericolul, criza, nenorocirea?

De unde vine potențialul de creație al „zilelor negre”? Și de ce nu sunt toate crizele benefice? Ce rămâne după ce pleacă lebedele negre?

Ciprian Mihali în dialog cu Mihai Maci, moderați de Dana Jalobeanu. Vineri, 10 aprilie, ora 20 online pe zoom. Folosiți linkul de data trecută (sau trimiteți un email la dana.jalobeanu@gmail.com).

Despre reziliență

Ciprian Mihali

Trăim fără îndoială un moment de răscruce în istoria omenirii, a Europei și, poate, și a României. După COVID19 multe lucruri nu vor mai fi la fel. Societățile noastre vor fi puse la încercare în numeroase dintre certitudinile, obișnuințele și dimensiunile confortului câștigat în ultimele decenii. O parte din trecutul nostru se va închide definitiv. Iar o parte din viitorul nostru se va deschide inevitabil. Nu este deloc sigur că acestea sunt amândouă vești bune.

Ceea ce se măsoară și se decide acum este ceea ce mulți experți numesc reziliență, altfel spus capacitatea unui sistem (social sau instituțional) de a-și reveni în urma unei perturbări grave, a unei catastrofe naturale, tehnice sau sanitare. Continue reading Despre reziliență

Cafeneaua filosofică în format online: Seneca și Epicur în carantină. Actualitatea exercițiilor spirituale

Vești bune: avem canal de youtube. Primul video postat este înregistrarea discuției de vinerea trecută, cu titlul: Seneca și Epicur în carantină. Acutalitatea exercițiilor spirituale (și poate fi vizionat aici). Au participat Andrei Cornea, Dana Jalobeanu, Grigore Vida și comunitatea formată în jurul „Cafenelei filosofice”. Spre deosebire de întâlnirile de la Le petite bouffe, unde locurile erau limitate, noul spațiu online poate găzdui mult mai mulți participanți (ultima dată am fost în jur de 55).

S-a discutat despre posibilitatea de a aplica astăzi exercițiile spirituale antice (de pildă, un exercițiu stoic ne învață să începem ziua gândindu-ne ce depinde și ce nu depinde de noi în acea zi), făcând din filosofie, cum spune Hadot, „un mod de viață”. De asemenea, s-au formulat răspunsuri, atât de către prof. Andrei Cornea, cât și de ceilalți participanți, la provocarea celor care susțin că, în aceste vremuri de criză, filosofia este mai degrabă un lux. A fost o discuție vie și cu multe intervenții din partea publicului.

cafe1-1

cafe2-1

Despre reziliență și fragilitate

Dana Jalobeanu

Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat. Memorii, 1944-1959, Editura Humanitas 2019

Memorialistica secolului trecut ne-a obișuit cu povești de viață dată pe răzătoarea istoriei; prinse sub tăvălugul regimurilor totalitare, mărunțite bine în sistemul concentraționar mare (la scara unei țări întregi) sau mic (între pereții închisorilor). Cu destine rupte și reînnodate, cu momentele lor de eroism, cădere, lașitate și sfințenie. Cartea doamnei Bentoiu ne vorbește despre astfel de vieți. Citind primele pagini mă gândeam să scriu despre ea sub un titlu de tipul „sub tăvălugul istoriei”. Dar mi-am dat seama curând că mă înșelam. Că documentul pe care-l am în mâini – și cu care mi-am petrecut o bună parte a ultimelor nopți, la capătul acestor zile cu totul speciale – este de altă factură. Doar că, pentru a vă explica, am nevoie de o poveste. Continue reading Despre reziliență și fragilitate

Seneca și Epicur în carantină. Actualitatea exercițiilor spirituale

Zilele astea s-ar putea să vă fie teamă. Teamă pentru cei dragi. Teamă pentru siguranța personală. Teamă de știrile rele. Teamă de ziua de mâine. Teamă de necunoscut. S-ar putea să vă înfuriați citind despre greșelile făcute în sistemul de sănătate; sau despre încă o afacere făcută de cineva pe spinarea celorlalți. S-ar putea să fiți deja în doliu. S-ar putea să căutați soluții pentru a vă duce mai ușor însingurarea sau dimpotrivă, traiul împreună într-un spațiu închis cu cei care, deși vă sunt dragi, au ajuns să vă calce pe nervi. Mă aștept să aveți deja tot felul de strategii de supraviețuire. Meditație. Rugăciune. Exerciții fizice. Citit. Ascultat muzică. Respirat adânc, dimineața, cu fereastra deschisă. Poate țineți un jurnal în care notați, seara, ce s-a mai petrecut peste zi. Poate vă opriți, uneori, când simțiți că vă apucă panica, și numărați, simplu, până la o sută. Poate, în culmea enervării, încercați să vă desprindeți de ceea ce v-a supărat, să vă puneți supărarea în perspectivă. Să vă priviți de sus și din afară, întrebându-vă dacă merită să vă agitați.

Dacă faceți toate acestea, repetați, deja, poate fără să știți, o sumă de exerciții pe care ni le recomandă filosofii antici. Exerciții pentru corp și minte, exerciții pentru trup și suflet. Sunt multe astfel de exerciții, unele mai simple, precum cele exemplificate mai sus, altele mai complexe. Și precum exercițiile sportive, fiecare grupă „tonifică” și modelează anumite grupe de „mușchi” ai minții. Unele sunt direcționate înspre luarea la cunoștință de sine, înspre întâlnirea cu mine însumi. Altele sunt direcționate înspre conștientizarea naturii fragile a umanității. Altele ne duc până în pragul înțelegerii legăturilor subtile care ne leagă de ceilalți și de umanitate în ansamblul ei. Unele au ca scop obținerea liniștii interioare, altele, mărirea puterii de înțelegere.

Multe dintre aceste exerciții au fost practicate de filosofi – din aproape toate timpurile. E momentul să revedem câteva dintre ele și să discutăm care – și cum – mai sunt actuale. Vineri, 3 aprilie, ora 20, pe zoom, un nou episod al Cafenelei filozofice în format online.

Andrei Cornea, Dana Jalobeanu și Grigore Vida vor vorbi despre actualitatea exercițiilor spirituale antice.

Bibliografie :

  • Epicur & epicureismul antic, traducere, studiu introductiv și note de Andrei Cornea, Humanitas, București, 2016
  • Seneca, Epistole către Lucilius, traducere, studiu introductiv și note de Ioana Costa, Polirom, Iași, 2007–2008
  • Pierre Hadot, Filozofia ca mod de viață, traducere de Adrian Cotora, Humanitas, București, 2019

De la omul-zeu înapoi la trestia gânditoare

Grigore Vida

Reluăm Cafeneaua filozofică într-un moment când este poate cea mai mare nevoie de filozofie. Trăim vremuri care vor schimba viziunea asupra lumii și în care vor repuse toate marile întrebări filozofice și teologice, de la „Ce este omul?“ și până la problema lui Dumnezeu și a originii răului.

Epidemia ne-a reamintit de fragilitatea și tragismul vieții. Ne obișnuisem cu un optimism cam naiv cu privire la puterile nelimitate ale omului. Iată că virusul ne-a readus cu picioarele pe pământ și ne-a pus brutal în față cât de perisabil este suportul nostru biologic, de care ne-a plăcut, poate, să credem că nu depindem atât de mult. Am redevenit „trestiile“ lui Pascal. Și cine știe dacă n-a venit vremea filozofilor care n-au pariat pe om. (În paranteză fie spus, marea opozițir nu e, așa cum s-a crezut, între Pascal și Descartes, ci între Pascal și Voltaire. Să-i recitim pe toți trei și să vedem de care ne simțim mai aproape în aceste timpuri de restriște.)

Să ne gândim că, totuși, perioadele de criză sunt mai benefice pentru spirit – dacă nu e un cuvânt prea mare – decât cele de bunăstare. Iar izolarea poate fi un bun moment de a urma îndemnul dintotdeauna al filozofilor, acela de a ne cunoaște pe noi înșine. „Sapă înăuntrul sinelui tău; acolo se află izvorul binelui, mereu gata să țâșnească, dacă sapi mereu“, cum spunea anticul acela. Poate Cafeneaua noastră, care a fost mereu o întâlnire relaxată, să contribuie la imersiunea în niște ape atât de adânci? Dar avantajul ei e tocmai apropierea prietenoasă de marile teme, străină de patetismul rândurilor de mai sus, pentru a înțelege că filozofia îl privește pe fiecare dintre noi.

Să ținem lumina aprinsă…

Dana Jalobeanu

Vineri, 27 martie, am lansat noul proiect: „Filosofie la căderea întunericului”. Varianta online a discuțiilor care au început la cafeneaua filosofică. Acum organizate de-a lungul și de-a latul internetului. V-aș propune să vă imaginați discuțiile noastre de vineri ca pe încercarea de a construi și organiza o insulă. O insulă de ordine și raționalitate pe oceanul agitat al hyperspațiului. În care putem reveni, în fiecare vineri seara, de la ora 20. Pentru a asculta ce spun invitații noștri, pentru a întreba și discuta în direct cu ei.

Banner-v2-FIVI-cu-invitati (1)

La prima ediție a Filosofiei la căderea întunericului i-am avut ca invitați pe Nora Grigore (PhD, Austin Textas), Doru Căstăian și Mihai Maci. Am vorbit despre cum ne ajută filosofia să rezistăm în aceste momente de criză. Cum ne ajută să ne concentrăm pentru a duce mai departe proiectele începute, cum ne ajută să ne adaptăm vieții de interior între patru pereți, cum ne ajută să încercăm să înțelegem ce ni se întâmplă. Am vorbit despre responsabilitatea sporită pe care o primesc cuvintele; despre ce le spunem studenților și elevilor noștri, despre cum relaționăm online și despre cum ne reinventăm online. „Filosofia te ajută să nu te plicisești”, a spus Nora Grigore. „Trăim o situație eminamente filosofică” a fost provocarea lui Mihai Maci, care a și lansat și dezvoltat tema responsabilității pe care o avem în fața celorlalți (elevi, studenți, colegi, vecini…). A rămas că ne vom vedea săptămânal pentru a…. ține lumina aprinsă.

Vineri, ora 20. Pe zoom.

Filosofia la căderea întunericului

Dana Jalobeanu

Trăim vremuri greu de descris în cuvinte. Frontierele se închid. Și cele exterioare, spre lumea cea largă. Și cele personale. Parcul de la colț, în care alergai, poate, are poartă cu lacăt. Mersul după pâine a devenit o aventură. Ieșitul pe ușa casei a devenit o aventură. Îți pui mănuși, pui șervețele dezinfectante în buzunar, căciulă, ochelari și mască. De multe ori nu mai ieși deloc. Descoperi că multe dintre cumpărăturile pe care le făceai înainte erau inutile, că majoritatea drumurilor erau inutile. Lumea ta se restrânge la patru pereți. Continue reading Filosofia la căderea întunericului