Misterele Utopiei

Toate cărțile au o viață a lor; cu suișuri, coborâșuri și întorsături de situație neașteptate. O viață care le face adesea să se transforme, să fie receptate când într-un fel, când în altul, uneori ajungând să însemne exact opusul a ceea ce spuneau odată. În fiecare carte există ceva din straniul destin al doctorului Jekill, cu al său Mr. Hyde. Dar parcă nicio carte nu ilustrează această teorie mai bine decât Utopia lui Thomas Morus. Continue reading Misterele Utopiei

Cum l-a citit Morus pe Platon?

Dana Jalobeanu

La sfârșitul cărții a IX-a a Republicii, participanții la dialog vorbesc locul în care s-ar putea găsi cetatea „pe care am cercetat-o și am durat-o”, „aceea întemeiată pe raționamente” și spun că ea

 

….. nu se află nicăieri pe pământ.

Probabil însă că celui ce vrea s-o vadă şi care, văzând-o, vrea să se zidească pe sine, îi stă la îndemână un model în cer. Nu-i nicio deosebire dacă cetatea există undeva, ori dacă va exista în viitor; el ar urma să facă doar ceea ce îi aparţine ei şi nici unei alteia. (Republica 529b)

Subiectul este reluat în Timaios și Critias – iar cetatea „întemeiată pe rațiune” este plasată în ordinea realului – nu geografic, ci temporal. Într-un trecut îndepărtat. Așa începe un exercițiu intelectual esențial pentru istoria intelectuală a Europei. Unul care ne mai intrigă, încă, atunci când deschidem Utopia lui Thomas Morus și Noua Atlantidă a lui Francis Bacon.

Dar cum face Morus acest exercițiu? Unde plasează el cetatea „întemeiată pe raționamente”? Și ce face cu ea? Vineri, 8 mai, vorbim despre cum l-a citit Morus pe Platon. Ce este Utopia – visul unei societăți perfecte sau „o lume pe dos”?

Dana Jalobeanu și Grigore Vida în dialog cu Andrei Cornea. Pe zoom și în direct pe canalul nostru de youtube aici.

 

 

Despre tentația de a construi insule

Dana Jalobeanu

De unde vine tentația de a construi insule a modernilor? În secolele XVI-XVII era mai degrabă impulsul de a le descoperi. De a le re-imagina, organizându-le. Transformând Paradisul într-unul al ordinii, al dreptății, al salvării prin cunoaștere. Cu ironie, în Utopia lui Morus, cu o doză de optimism și speranță în Noua Atlantidă a lui Francis Bacon. Începând cu secolul al XVIII-lea, insulele sunt construite și organizate. De la insula zburătoare a lui Jonathan Swift la insula mecanică a lui Jules Verne. Îți iei insula și pleci cu ea mai departe. Și pe insulă îți iei doar prietenii. Cu care organizați o societate perfectă. Vă sună, oare, cunoscut? Seamănă puțin cu bulele noastre? Cu grupurile noastre de facebook care se multiplică, la vreme de pandemie, ca ciupercile după ploaie?

Cu aceste întrebări v-ași invita la discuția de vineri seara.

VIneri, 1 mai, ora 20 pe zoom. Dana Jalobeanu în dialog cu Corin Braga. Despre tentația de a construi insule. Utopia de la Morus la Defoe și Jules Verne.

Dacă vreți să participați și nu aveți deja linkul nostru de zoom, puteți să-mi scrieți la dana.jalobeanu@gmail.com

Tentația demiurgiei

De unde vine oare pretenția modernilor de a întemeia filosofia „de la zero”, ca pe un sistem rațional autonom și auto-suficient? E doar un mod de a scrie, un stil al rupturii? Un alt mod de a exprima un ideal al clarității deja formulat în Renaștere? Sau e ceva mai mult decât atât? Este această re-întemeiere a filosofiei în modernitate rezultatul unei tentații demiurgice – un impuls creator și fondator care se manifestă într-un mod special în istorie?

Vineri, 24 martie, am discutat pornind de la aceste întrebări pe cazul particular al lui Descartes. Descartes, cel care scria (în 1631, într-o scrisoare către Mersenne):

Înaintez foarte puțin, dar totuși înaintez. Am ajuns la descrierea Nașterii Lumii, în care nădăjduiesc să cuprind cea mai mare parte a Fizicii. Și vă voi spune că, acum patru sau cinci zile, recitind primul capitol al Genezei, am descoperit ca printr-o minune că s-ar putea explica în întregime potrivit închipuirilor mele, mult mai bine, mi se pare, decât în toate felurile în care îl explică interpreții – ceea ce nu nădăjduisem niciodată până acum. Dar acum îmi propun ca, după ce voi fi explicat noua mea filosofie, să arăt în mod clar că ea se potrivește mult mai bine cu toate adevărurile de credință decât cea a lui Aristotel. (vol. I, 189, AT IV 697)

descartes vol IAutorul acestor rânduri nu publicase nimic la data când scria această scrisoare. Și nici nu avea să publice pentru încă șase ani. Când, în sfârșit, prima dintre scrierile sale vede lumina tiparului, apare cu titlul mai curând modest de Discurs asupra metodei… (modest în raport cu titlul plănuit, care era: Proiect al unei Științe universale, care să poată înălța natura noastră la cel mai înalt grad de perfecțiune. În plus, Dioptrica, Meteorii și Geometria, în care cele mai neobișnuite materii pe care Autorul le-a putut alege pentru a face dovada Științei universale pe care o propune sunt explicate în așa fel încât să le poată înțelege chiar și cei care nu au făcut studii). Dar pretențiile fondatoare ale discursului sunt departe de a fi modeste. Ele exprimă aceeași tentație a demiurgiei. Sau să fie vorba doar de întemeierea unui nou stil? A unui gen literar-filosofic?

Mai multe în înregistrarea discuției noastre, aici. Dana Jalobeanu, Mihai Maci și Grigore Vida. Filosofie la căderea întunericului.

Dante în Vinerea Mare

Sunt multe moduri în care puteți citi Divina Comedie. La cafeneaua filosofică am încercat să pătrundem în labirintul ei de sensuri pornind de la problema timpului.photo movie

Dante, „spirit științific”. care îmbină poezia cu filosofia, este foarte preocupat să situeze timpul acțiunii. În numeroase locuri, în Divina Comedie ni se spune cât timp a trecut, cum stau, pe cer, constelațiile (inclusiv în Infern, unde constelațiile nu se văd, Virgil face numeroase referiri la răsăritul și apusul constelațiilor pentru a marca trecerea timpului). Este, apoi, situarea generală a acțiunii în săptămâna dinaintea Paștelui, în anul 1300. Un an al Jubileului. Un an al iertării. De ce ține Dante să circumscrie, astfel, povestea pelerinajului său?

Am încercat să aflăm mai multe la cafeneaua filosofică de vineri seara. Horia Roman Patapievici, în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida. Înregistrarea aici. 

Dante în Vinerea Mare

La cafeneaua filosofică online de vineri, 17 aprilie, vom vorbi despre Divina Comedie. Poate unii dintre voi își mai amintesc de o altă ediție, dinainte de Crăciun, în care am vorbit despre spațiul în Divina comedie, și despre Paradis (găsiți aici înregistrarea). Acum vom vorbi însă despre timp. Despre timpul pelerinajului dantesc și despre timpul sărbătorii.

Horia Roman Patapievici în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida.

dante trailer image

În direct pe zoom, vineri, 17 aprilie, ora 20. Pentru cei care doresc să intre în direct cu noi, trimiteți un email la dana.jalobeanu@gmail.com. Înregistrarea va fi disponibilă de luni 20 aprilie pe canalul nostru de youtube aici.

Dacă vreți să răsfoiți puțin bibliografia întâlnirii, recitiți măcar Infernul, într-una din cele trei traduceri disponibile: traducerea clasică a lui George Coșbuc, traducerea Etei Boeriu sau traducerea mai nouă a lui Marian Papahagi.

Cafeneaua filosofică în format online. Ce rămâne după ce pleacă lebedele negre? Un dialog despre „reziliență” și „antifragilitate”

Înregistrarea discuției de vinerea trecută este acum pe youtube și poate fi vizionată aici. Un dialog între Ciprian Mihali, Mihai Maci și Dana Jalobeanu despre „reziliență” și „antifragilitate”, despre cum situațiile de criză stimulează creativitatea, iar societățile se refac după dezastre prin coagularea în jurul unor valori.

cafe1