Programul pe februarie al Cafenelei filozofice de vineri seara

14 februarie

Noica despre Menon de Platon

Vorbitori: Ștefan Vianu, Grigore Vida; moderator: Filotheia Bogoiu

Bibliografie:

  • Platon, Menon, traducere de Liana Lupaș și Petru Creția, în Platon, Opere, vol. II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976, pp. 373–428, sau în Opere complete, vol. II, Humanitas, București, 2002, pp. 26–73
  • Constantin Noica, „Interpretare la Menon”, în Constantin Noica, Interpretări la Platon, Humanitas, București, 2019, pp. 194–218

 

28 februarie

Ne suntem unul altuia un teatru…: Seneca, Scrisori către Lucilius

Vorbitori: Ioana Costa și Dana Jalobeanu; moderator: Grigore Vida

Bibliografie:

  • Seneca, Epistole către Lucilius, Polirom, Iași, 2007, vol. I (studiu introductiv: „Epistolografia antică”), vol. II, 2008 (studiu introductiv: „Epistolarul senecan”); Scrisori către Lucilius, Editura Seneca, București, 2013
  • Seneca, Rămâi cu bine. Scrisori către Lucilius [selecţiuni], audiobook, lectura Victor Rebengiuc, 2013
  • Carol Poster, Linda C. Mitchell (eds.), Letter-Writing Manuals and Instruction from Antiquity to the Present: Historical and Bibliographic Studies, University of South Carolina Press, Columbia, 2007

Mihail Radu Solcan – o revelație

Liviu Ornea

Acum aproape șapte ani, pe 11 februarie 2013, murea Mihail Radu Solcan – filosof, profesor al Universității din București. Abia împlinise cincizeci și nouă de ani. Cei care l-au cunoscut îi apreciau erudiția, inteligența, întinderea domeniilor de interes. Dar, în afara cercului (strîmt, firește) al colegilor și specialiștilor, puțini au auzit despre el. Cartea Vremuri noi, vremuri vechi. Jurnal 2007-2013 (Editura Art, 2019), îi face, chiar tardiv, dreptate, dezvăluind un intelectual de cea mai bună calitate, unul cum puțini are cultura română.

Solcan a fost unul dintre rarii cărturari umaniști de la noi care s-a interesat și a devenit chiar expert în anumite zone care țin de computer. Era un pasionat dezvoltator al Latex-ului (se subînțelege că era și militant pentru open source), de exemplu. Nimic de mirare deci că a ținut un jurnal electronic, pe calculator. Din miile de pagini care corespund fișierelor lui, Mircea Flonta și Constantiv Vică au selectat și editat această carte formidabilă. Tot ei au semnat și un excelent studiu introductiv în care din spatele informației răzbat prietenia, emoția. Continue reading Mihail Radu Solcan – o revelație

Cafeneaua filozofică de vineri seara. Mihail Radu Solcan: Jurnalul unui spirit liber

O discuție între Mircea Flonta și Constantin Vică, moderată de Grigore Vida, despre profesorul Mihail Radu Solcan și recent apărutul său Jurnal. A fost evocată personalitatea acestui spirit enciclopedic, prea puțin cunoscut publicului, și s-au dezbătut câteva dintre temele care l-au preocupat, precum dreptul de proprietate intelectuală sau limitările marilor curente în care e scindată filozofia contemporană (analitic/continental).

Înregistrarea poate fi vizionată aici.

Cafeneaua filozofică de vineri seara. Mihail Radu Solcan: Jurnalul unui spirit liber

Vineri, 24 ianuarie, la ora 18.30, reluăm întâlnirile din seria Cafeneaua filozofică cu o discuție volumul Mihail Radu Solcan, Vremuri noi, vremuri vechi. Jurnal 2007–2010, Art, București, 2019. Ca invitați îi vom avea pe cei doi editori ai cărții, Mircea Flonta și Constantin Vică.

Un portret al profesorului Solcan, scris de Constantin Vică, poate fi citit aici, laolată cu câteva fragmente din volum.

Pentru a participa la eveniment vă rugăm să trimiteți un email pe adresa: info@lapetitebouffe.ro

Culorile îndoielii. Experimentul lui Hamlet

Dana Jalobeanu

Cu îndoiala lui, s-a spus, începe modernitatea. Am devenit auto-reflexivi, individualiști și preocupați de propriul nostru ego imitând și interiorizând tribulațiile melancolicului, tulburatului, lucidului prinț al Danemarcei. Actori și regizori celebri ne-au spus – și noi am crezut – că Hamlet este fiecare din noi. Doar fiecare din noi își poate imagina scenariul în care lumea, așa cum o știi, se rupe; iar de sub țesătura colorată a întâmplărilor iese la iveală monstruosul. Viciul, crima, boala… și supra-naturalul.

Doar că această citire a piesei obliterează ce e mai interesant și mai spectaculos în scenariul lui Shakespeare. Și anume faptul că, pentru a-și tratat îndoielile, Hamlet recurge la un… experiment științific. Continue reading Culorile îndoielii. Experimentul lui Hamlet

Revenirea la Noica și Platon

Daniela Maria

Constantin Noica, Interpretări la Platon (Ediție îngrijită și cuvânt înainte de Grigore Vida), Humanitas, București, 2019

Cum multe lucruri aflate în imediata apropiere ne sunt mult prea aproape pentru a le vedea locul și rolul în lumea plină de colțuri și rotunjimi, așa ne poate dispărea și Constantin Noica din vedere: e mult prea aproape pentru privirea noastră.

Și, totuși, o bună parte din ce avem astăzi în spațiul traducerilor românești de filosofie vin dinspre el, dinspre cei care l-au înconjurat, vin dinspre apropierea pe care o avea față de noi, față de cititor. A devenit atât de aproape încât revendicăm ceea ce ne-a oferit și ne oferă ca pe ceva ce a fost dintotdeauna acolo, ca pe ceva ce merităm fără a oferi ceva în schimb, nu-i mai acordăm distanțarea cuvenită față de noi, nu ne dăm voie să-l vedem acolo, în locul și în rolul lui în cultură. Iar aici vorbesc despre Interpretări la Platon. Cum multe alte teme filosofice ni se par deseori izvoare de comentarii filosofice – care mai de care inundând prin cuvinte cu soluții la probleme ce par a fi lăsate în urmă de acestea – așa ni se pot părea și dialogurile lui Platon: un izvor de comentarii. Continue reading Revenirea la Noica și Platon

Ce înseamnă a trăi bine?

Daniela Maria

Matthew L. Jones, The good life in the Scientific Revolution – Descartes, Pascal, Leibniz, and the Cultivation of Virtue, University of Chicago Press, 2006

Când ne gândim la Descartes, Pascal sau Leibniz, avem oare în minte sintagma „viață bună”?

Ce ar fi dacă am schimba pentru o clipă perspectiva prin care-i privim pe acești trei filosofi? Să nu-i mai citim ca pe niște creatori de sistem, așa cum am învățat la școală. Este ceea ce ne propune Matthew L. Jones, care ne poate convinge să vedem filosofia ca pe o disciplină practică. Sau ca pe o disciplină în care filosofia se îmbină cu tehnici practice de îmbunătățire a judecății. Printre acestea, chiar matematica.

Conform lui Jones, Descartes, Pascal și Leibniz ne propun, cu această îmbunătățire a judecății însemna pentru aceștia o contribuție decisivă la trai, la privirea exersată asupra vieții. Dar cum ar putea matematica cultiva sinele și cum apare acest aspect în filosofia modernă? Continue reading Ce înseamnă a trăi bine?